„Legea – sfântă, dreaptă și bună” (Romani 7:7)
Legea morală este transcrierea în limbaj omenesc a caracterului lui Dumnezeu. Întrucât caracterul lui Dumnezeu este de neschimbat, principiile legii Sale sunt și ele veșnice.
Legea morală, expresia dragostei divine, n-a fost niciodată împotriva omului. Dimpotrivă, ea este gardianul dreptății și garanția libertății noastre în Hristos.
Funcția proprie legii morale este să facă clară distincția între bine și rău și să condamne orice conduită care se abate de la acest standard. Iar pe păcătos să-l convingă de vinovăție, cât și de nevoia sa de a fi iertat și salvat prin credința în harul lui Hristos.
Sub nicio formă, legea morală nu poate să îndreptățească pe păcătos și nici să-i ofere iertare și puterea de a trăi în armonie cu preceptele ei, pentru că acestea nu constituie funcția ei, ci aparțin harului lui Dumnezeu.
Evanghelia lui Isus Hristos aduce în mod clar o schimbare, dar această schimbare nu o operează în dreptul legii, ci a păcătosului, ca urmare a relației sale prin credința în Hristos.
Evanghelia îl eliberează pe cel credincios de osânda legii, dar nu și de responsabilitatea de a trăi în armonie cu preceptele ei!
Doar păcătosul iertat și transformat prin harul divin va dori neîncetat să trăiască în armonie cu toată voia descoperită a lui Dumnezeu. El nu va ține poruncile ca să fie mântuit, ci pentru că este mântuit prin credință (Romani 3:31), întrucât legea divină i-a fost scrisă de Duhul Sfânt în inimă (Evrei 8:8-10).
„Legea care a fost adăugată”
După căderea în păcat, Dumnezeu i-a descoperit lui Moise o altă lege provizorie. Aceasta este legea ceremonială, care se referea la ritualuri și sacrificii, tipuri și simboluri. Ele n-aveau nicio putere să spele păcatele și nici să elibereze conștiința. Rostul lor era altul: să indice și să conducă spre Isus Hristos, ajutând omenirea să înțeleagă mântuirea prin jertfa lui Hristos (Evrei 9:10,13,14).
|
DUMNEZEU ESTE |
LEGEA ESTE |
|
Duh |
duhovnicească |
|
Iubire |
iubire |
|
Adevăr |
adevăr |
|
Sfânt |
sfântă |
|
Desăvârșit |
desăvârșită |
|
Veșnic |
veșnică |
|
Bun |
bună |
|
Drept |
dreaptă |
|
Curat |
curată |
|
Neschimbător |
neschimbătoare |
Confuzia!
Pentateucul, sau primele cinci cărți ale lui Moise, expune tot evantaiul de legi, fără a le sistematiza pe categorii distincte. Din acest motiv, în mintea cititorului superficial, ele se amestecă, iar cititorul nu reușește să le distingă. Pentru a face ordine, este nevoie să distingem sensurile multiple ale noțiunii de „lege”, anume:
(a) Legea – în sensul general „Tora”, nume generic pentru primele cinci cărți ale Bibliei (Matei 22:40).
1. Legea – în mod specific Decalogul, Legea celor Zece Porunci (Romani 7:22; Iacov 2:10,11).
2. Legea lui Moise – setul de legi secundare date de Dumnezeu poporului Israel (Faptele 15:5,1)
DEOSEBIREA DINTRE
|
LEGEA MORALĂ |
LEGEA CEREMONIALĂ |
|
1. Rostită de Dumnezeu Însuşi |
1. Rostită de Moise |
|
2. Scrisă de Dumnezeu |
2. Scrisă de Moise |
|
3. Scrisă pe table de piatră |
3. Scrisă într-o carte |
|
4. Dată de Dumnezeul lui Moise |
4. Dată de Moise leviţilor |
|
5. Aşezată „în chivot” |
5. Pusă „lângă chivot” |
|
6. Prezintă principiile morale |
6. Prescrie orânduirile ceremoniale, penale, civice, sanitare |
|
7. Stabileşte neprihănirea şi păcatul |
7. Stabileşte pedepse şi jertfe pentru păcat |
|
8. Există din veşnicii |
8. Adăugată după cădere, din pricina păcatului |
|
9. Este „duhovnicească” |
9. Este „pământească” |
|
10. Este norma judecăţii pentru toţi |
10. Nimeni nu va fi judecat de ea |
|
11. E numită „lege desăvârşită a slobozeniei” |
11. E numită „jug al robiei” |
|
12. Întărită de Isus pentru totdeauna |
12. Abolită de Hristos |
Legea lui Moise includea patru categorii distincte de legi:
a. Legea penală (Deuteronom 27:15-26; Galateni 3:13).
b. Legea ceremonială (Levitic 7:1; Evrei 7:28; 10:1).
c. Legea civilă / administrativă (Numeri 27:8-11).
d. Legea sanitară (Levitic 11).
În timp ce Legea celor zece porunci este inalienabilă, legile ceremoniale au fost abrogate prin jertfa lui Hristos, adevăratul „Miel al lui Dumnezeu” (Ioan 1:29). Dacă aplică cuvântul „lege” exclusiv la Legea morală, cititorul va fi indus în eroare prin textele care afirmă abrogarea legii, când aceste afirmații au în vedere în mod specific legile ceremoniale.
Recunoaște Biblia această distincție?
Însăși Biblia face distincție clară între cele două mari categorii de legi: Legea lui Dumnezeu și legea lui Moise (cu cele patru subdiviziuni).
1. Primul pasaj:
Exodul 10:2 – „Eu voi scrie pe aceste două table cuvintele care erau scrise pe tablele dintâi și să le pui în chivot.”
Deuteronom 31:24-26 – „După ce a isprăvit Moise în totul de scris într-o carte cuvintele legii acesteia, a dat următoarea poruncă leviților care duceau chivotul legământului Domnului: «Luați cartea aceasta a legii și puneți-o lângă chivotul legământului Domnului, Dumnezeului vostru, ca să fie acolo ca martoră împotriva ta.»”
Distincția este clară: Cele zece porunci erau scrise pe table și se aflau în chivot. Legea lui Moise era scrisă nu pe table, ci într-o carte, și era pusă lângă chivot.
2. Al doilea pasaj îl menționează profetul Daniel:
Daniel 9:11 – „Tot Israelul a călcat Legea Ta... De aceea, ne-au și lovit blestemele și jurămintele scrise în Legea lui Moise.”
Iar apostolul Pavel, când vorbește despre legea lui Moise, o numește „lege adăugată” din pricina călcărilor „legii morale”.
Galateni 3:19 – „Atunci pentru ce este legea (2)? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege (1)”.
3. În al treilea pasaj, Mântuitorul Însuși face această distincție, atunci când vorbește despre cele două legi, una care a trecut și alta care rămâne:
Luca 16:16,17 – „Legea (2) și prorocii au ținut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu se propovăduiește...”
...după care imediat, Isus completează:
„Este mai lesne să treacă cerul și pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege (1).”
Sensul legii (2) din versetul 16 este mai clar în pasajul paralel din Matei 11:13, unde se vorbește despre o lege care „a prorocit până la Ioan”? Care lege prorocea? Evident, legea jertfelor, care a ținut până când Ioan Botezătorul L-a prezentat pe „Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29).
Confuzia privind permanența Legii morale se mai poate rezolva printr-o logică simplă, răspunzând la întrebarea: „Ce a venit Isus să desființeze? Legea? Sau opusul legii: păcatul?
Răspunsul îl are apostolul Pavel: Romani 8:3,4; Evrei 9:26; Romani 3:31; 6:10.