A fost Isus Hristos implicat în istoria pământului chiar și înaintea nașterii Sale în Nazaret?
Introducere:
Cuvântul românesc „înger”, angel, este o transliterare a cuvântului grecesc anghelos, care înseamnă: „sol”, „vestitor”, „mesager”. Corespondentul lui din limba ebraică malak – înseamnă de asemenea: „sol”, vestitor”, „mesager”.
Noi ne-am obișnuit să atribuim cuvântului „înger” un singur sens: acela de ființă cerească, creată „cu puțin mai presus de om” (Evrei 2:7).
În Biblie, „înger” are mai multe aplicații (sensuri):
(a) ființă îngerească, în slujba Domnului;
(b) demon, înger căzut, dedat răului;
(c) un om care duce un mesaj, un mesager sau ambasador;
(d) chiar Hristos, Mesagerul divin, Cuvântul personificat.
Iată câteva texte care arată calitatea de „Dumnezeu” a „Îngerului Domnului”, desemnându-L pe Isus Hristos.
Avraam:
Când Dumnezeu îi ceru lui Avraam să-I aducă jertfă pe singurul său fiu: „Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri și a zis: „Avraame! Avraame!”... Știu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine... Pe Mine însumi jur, zice Domnul, pentru că ai făcut lucrul acesta...” (Geneza 22:11,16).
„Îngerul Domnului” Se descoperă a fi Dumnezeu.
Iacov:
Când fugarul Iacov se hotărăște să se reîntoarcă:
„Îngerul lui Dumnezeu i-a zis în vis: «Iacove!... Eu sunt Dumnezeul din Betel»” (Geneza 31:11,13).
Apoi, ajuns la pârâul Iaboc, o ființă necunoscută, supraomenească, se luptă cu el până reușește să-l zdrobească. Înfrânt, recunoscând în străinul acela pe Dumnezeu, Iacov Îi cere binecuvântarea pe care și-a dorit-o toată viața, iar El i-o dă, zicându-i:
„...ai luptat cu Dumnezeu”... (Geneza 32:24-30)
Profetul (Osea 12:4,5) explică:
„Iacov, în puterea lui, s-a luptat cu Dumnezeu, cu Îngerul, și a fost biruitor...”
Același Iacov declară:
„Dumnezeul care m-a călăuzit… până în ziua aceasta, Îngerul, care m-a izbăvit de orice rău, să binecuvânteze pe copiii aceștia!” (Geneza 48:15,16).
„Îngerul” este identificat cu „Dumnezeu” și este invocat „să binecuvânteze”.
Moise:
Pe când păștea turma lângă Sinai, Moise a fost martorul unei descoperiri:
„Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieșea din mijlocul unui rug … și Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului și a zis: «Moise! Moise!» El a răspuns: «Iată-mă!» Dumnezeu a zis: «Scoate-ți încălțămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt. Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam...»” (Exodul 3:2,5,6).
Citând episodul, diaconul Ștefan (Faptele 7:31-32) reafirmă că Cel care i S-a arătat și l-a chemat din rugul aprins era chiar Dumnezeu.
Iosua
În ajunul luptei pentru cucerirea Ierihonului, Iosua iese din tabără noaptea, pentru rugăciune. Acolo îl surprinde un străin cu sabia scoasă. Acesta spune:
„«Eu sunt Căpetenia oștirii Domnului...» Iosua s-a aruncat cu fața la pământ, s-a închinat și I-a zis: «Ce spune Domnul meu robului Său?»” (Iosua 5:13-15).
Ghedeon
Când madianiții au invadat Israelul:
„Îngerul Domnului i S-a arătat (lui Ghedeon) și... Domnul i-a zis: «Du-te cu puterea aceasta pe care o ai…»” (Judecători 6:12,14).
Manoah – tatăl lui Samson
După ce „Îngerul” i-a dat lui Manoah indicațiile cum să-l crească pe viitorul eliberator al lui Israel, Manoah i-a cerut numele.
„Îngerul Domnului i-a răspuns: «Pentru ce Îmi ceri Numele? El este Minunat»” (Judecători 13:18).
Profetul Isaia îi dezvăluie identitatea:
„Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: «Minunat...»” (Isaia 9:6).
Poporul Israel
În cei 40 de ani de peregrinare prin pustie, Prezența divină însoțește poporul Israel zi și noapte prin stâlpul de nor și de foc:
„Îngerul lui Dumnezeu mergea înaintea taberei lui Israel.” (Exodul 14:19).
Biblia clarifică:
„Domnul mergea într-un stâlp de nor, iar noaptea într-un stâlp de foc” (Exodul 13:21).
Apoi, când Israel a ajuns în Canaan și a încetat să ducă la îndeplinire cucerirea completă a țării:
„Îngerul Domnului S-a suit din Ghilgal la Bochim și a zis: «Eu v-am scos din Egipt și v-am adus în țara pe care am jurat părinților voștri că v-o voi da.»”
Porunca Îl identifică:
„Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului...” (Exodul 20:2).
Din nou, profetul Isaia (63:9-12) pune egalitate între „Îngerul” și Fiul lui Dumnezeu, cel care mântuiește:
„În toate necazurile lor n-au fost fără ajutor, și Îngerul care este înaintea Feței Lui i-a mântuit; El Însuși i-a răscumpărat, în dragostea și îndurarea Lui, și necurmat i-a sprijinit și i-a purtat în zilele din vechime.”
Apostolul Pavel dezvăluie prezența continuă a lui Hristos în lunga călătorie prin pustie:
„...Și stânca – care venea după ei – era Hristos...” (1 Corinteni 10:1-4)
Concluzie:
Studiul Bibliei ne clarifică faptul că Cel numit „Îngerul Domnului” nu este o simplă făptură creată, nu este un înger oarecare, ci este Mântuitorul, Cel care Și-a unit destinul cu omul păcătos. Ce veste bună!