Întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd.
2 Corinteni 4:17,18

Isus ne-a arătat ce înseamnă să slujeşti. Viaţa Sa este în întregime o demonstraţie a legii slujirii neegoiste, iar aceia care Îl urmează vor sluji asemenea Lui, fără să ţină seama de binele sau confortul personal.

Dacă se vor bizui pe puterea lui Isus, urmaşii Săi vor fi în stare să prezinte cu forţă mesajul  Evangheliei. Ei se vor sprijini din ce în ce mai mult pe tăria lui Isus şi din ce în ce mai puţin pe puterea lor. Timpul petrecut împreună cu Dumnezeu va face ca viaţa lor să aibă o influenţă chiar mai mare decât predicarea lor.

Ispitele lui Satana au cel mai mare succes în viaţa celor deprimaţi şi descurajaţi. Pavel s-a încrezut pe deplin în Dumnezeu tocmai în clipa în care simţea că cerul era ca arama deasupra capului său. El a înţeles că pentru înalta sa chemare era nevoie de cele mai mari energii şi s-a consacrat în întregime lucrării lui Dumnezeu. El este un exemplu pentru slujitorii de astăzi. Cele mai bune capacităţi ale noastre sunt ale lui Dumnezeu şi ar trebui să nu permitem niciunui lucru să ne distragă atenţia de la lucrarea pe care ne-a chemat să o împlinim pentru El.

„Unii dintre cei care au luat parte la slujirea Evangheliei nu au reuşit să atingă succesul, deoarece nu au acordat o atenţie exclusivă lucrării Domnului. Slujitorii Evangheliei nu ar trebui să aibă vreun interes personal de urmărit, în afară de marea lucrare de a conduce sufletele la Mântuitorul. Pescarii pe care i-a chemat Hristos şi-au părăsit de îndată plasele şi L-au urmat. Slujitorii Evangheliei nu pot realiza o lucrare acceptabilă în ochii lui Dumnezeu şi, în acelaşi timp, să mai fie împovăraţi şi cu mari întreprinderi şi afaceri personale. O asemenea împărţire a interesului le slăbeşte simţul spiritual. Mintea şi inima sunt ocupate cu lucruri pământeşti, iar slujirea lui Hristos ocupă un loc secundar. Ei caută să-şi adapteze lucrarea pentru Dumnezeu potrivit împrejurărilor, în loc să determine împrejurările să facă faţă cerinţelor lui Dumnezeu.” (Faptele apostolilor, pag. 365)

Dumnezeu aşteaptă din partea fiecăruia dintre noi – pastori sau membri laici – o consacrare totală.