Dacă am semănat printre voi bunurile duhovniceşti, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice? Dacă se bucură alţii de acest drept asupra voastră, nu ni se cade cu mult mai mult nouă? Dar noi nu ne-am folosit de dreptul acesta; ci răbdăm totul, ca să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Hristos. Nu ştiţi că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte sunt hrăniţi din lucrurile de la Templu?... Tot aşa, Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie.
1 Corinteni 9:11-14
Zecimea era doar o parte din planul lui Dumnezeu pentru susţinerea lucrării Sale. În planul Său sunt incluse numeroase alte daruri şi jertfe. Prin acest sistem de dăruire benevolă, Domnul i-a învăţat pe israeliţi că El trebuie să ocupe primul loc în toate lucrurile. Iar Dumnezeu nu doreşte ca membrii bisericii, care se bucură de privilegii cu mult mai mari decât israeliţii, să dăruiască mai puţin decât aceştia.
Dacă aceia care mărturisesc a fi creştini ar aduce la Dumnezeu zecimile şi darurile lor, vistieria Sa ar fi plină şi nu ar mai fi nevoie să se organizeze alte acţiuni de strângere de fonduri pentru susţinerea lucrării Evangheliei.
Prea mulţi creştini au tendinţa de a cheltui banii pentru plăceri personale – cheltuind nestingheriţi, ba chiar excesiv pe haine, case, pofte şi lux de toate felurile. Aceia a căror inimă străluceşte de dragostea lui Hristos vor considera că este o plăcere pentru ei să contribuie în mod generos la înaintarea lucrării lui Dumnezeu prin resursele lor financiare. Am primit fără plată; fără plată să dăm.
„Spiritul de sacrificiu dovedit de credincioşii macedoneni a fost urmarea consacrării lor din toată inima. Mişcaţi de Spiritul lui Dumnezeu ’s-au dat mai întâi pe ei înşişi Domnului’ (2 Cor. 8,5); după aceea, ei au fost dispuşi să dea cu dărnicie din resursele lor pentru sprijinirea Evangheliei. […] În simplitatea şi onestitatea lor, precum şi în iubirea lor pentru fraţi, bucuroşi se lipseau pe ei înşişi şi astfel prisoseau în roadele dărniciei.” (Faptele apostolilor, pag. 343, 344)
Există un principiu spiritual şi psihologic conform căruia acolo unde este comoara noastră, acolo va fi şi inima noastră. Şi opusul este adevărat: Unde este inima noastră, acolo va fi şi comoara noastră.