Saul se întărea din ce în ce mai mult şi îi făcea de ruşine pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Hristosul.
Fapte 9:22
Vestea convertirii lui Saul a fost pentru iudei o mare surpriză. Cu spiritul lui independent, cu perseverenţa şi curajul lui, Saul ar fi putut ocupa în naţiunea iudaică aproape orice poziţie. El putea să prezinte argumente de o claritate extraordinară, iar sarcasmul lui necruţător îl punea pe adversar într-o situaţie incomodă. Însă acum, conducătorii iudei au constatat că acest tânăr deosebit de promiţător a trecut în tabăra opusă.
În timp ce Pavel continua să predice despre Hristos, admiraţia foştilor lui prieteni s-a transformat repede într-o ură puternică. Pavel s-a retras într-un loc ferit din Arabia. Acolo a avut timp să mediteze mai mult la calea nouă pe care pornise. Isus i-a vorbit şi l-a întărit în noua lui credinţă. Acolo, Pavel a înţeles mai clar sensul chemării lui de a fi „apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu”. (1 Corinteni 1,1)
După ce s-a întors din Arabia, Pavel s-a dus la Damasc şi a continuat să predice cu putere creştinismul. Iudeii au luat hotărârea să-l omoare. Pavel a fugit din Damasc şi s-a dus la Ierusalim ca să-l întâlnească pe Petru, dar a înţeles că fraţilor de acolo încă le era frică de el. Barnaba a confirmat că Saul era sincer. La scurt timp, a fost nevoit să fugă din nou ca să-şi scape viaţa.
„Uciderea unui general în luptă înseamnă o pierdere pentru armata lui, însă moartea sa nu îi dă puteri noi duşmanului. Dar, când un bărbat cu perspective se alătură forţelor oponente, nu numai că se pierd serviciile lui, dar cei cărora li se alătură dobândesc un categoric avantaj. Saul din Tars, în drumul spre Damasc, ar fi putut să fie foarte uşor lovit de moarte de Domnul şi, astfel, puterea prigonitoare ar fi slăbit foarte mult. Dar, în providenţa Sa, Dumnezeu nu numai că a cruţat viaţa lui Saul, ci l-a şi convertit, în felul acesta transferând un luptător de frunte din tabăra vrăjmaşului în cea a lui Hristos. Vorbitor elocvent şi critic aspru, Pavel, cu o fire hotărâtă şi un curaj neabătut, avea tocmai acele însuşiri de care era nevoie în biserica primară.” (Faptele apostolilor, pag. 124)
Experienţa lui Pavel ne arată că nu este întotdeauna bine să căutăm discuţiile în contradictoriu.