Adevărat, adevărat vă spun, că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu, ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl.
Ioan 14:12
Isus nu i-a ales pe învăţaţii din Sinedriul evreiesc sau pe puternicii Romei ca să aducă la îndeplinire lucrarea Sa. El a ales câţiva bărbaţi umili pe care putea să-i formeze ca lideri ai bisericii Sale. La rândul lor, ei trebuiau să îi instruiască pe alţii şi să îi trimită în lume ca să ducă mesajul Evangheliei.
El i-a ales pe cei doisprezece ucenici, ca prim pas în organizarea bisericii. Astfel, a ales nişte unelte slabe prin care cuvântul Său şi spiritul Său puteau fi răspândite în lume. Sarcina lor principală era aceea de a ieşi în lume ca martori ai Săi, pentru a mărturisi ceea ce au văzut şi au auzit de la El.
Una dintre lecţiile importante pe care Isus a dorit ca ucenicii Săi să o înveţe a fost aceea că în Împărăţia lui Dumnezeu nu există graniţe teritoriale, caste, aristocraţie, clase înalte şi clase de jos. Prin El, zidul de despărţire dintre Israel şi toate celelalte popoare a fost dărâmat (vezi Efeseni 2,14).
Ucenicii aveau caractere foarte diferite, dar aveau să devină uniţi în sentimente, gânduri şi fapte, numai prin Hristos.
„Deoarece lucrarea Sa pământească se apropia de încheiere şi El înţelegea că, în curând, trebuia să-i părăsească pe ucenici, lăsându-i să ducă mai departe lucrarea, [...] Domnul Hristos a căutat să-i încurajeze şi să-i pregătească pentru viitor. El nu i-a amăgit cu speranţe deşarte. Ca într-o carte deschisă, le-a citit ceea ce avea să se întâmple. El ştia că era aproape momentul când avea să Se despartă de ei, lăsându-i ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. […] Ştia, de asemenea, că, deoarece aveau să mărturisească despre El ca fiind Mesia, unii dintre ei aveau să sufere moartea. Şi le-a făcut cunoscute unele dintre aceste lucruri. Vorbind despre viitorul lor, Hristos era deschis şi precis, pentru ca, în încercările care aveau să vină peste ei, să-şi poată aminti cuvintele Sale şi să fie întăriţi ca să creadă în El ca Mântuitor.” (Faptele apostolilor, pag. 21)
Unul dintre punctele tari ale bisericii este diversitatea. Trebuie să preţuim deosebirile şi să le fructificăm.