Era un om, un gospodar, care a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri şi a plecat în altă ţară.
Matei 21:33
Prin această parabolă, Isus a pus în evidenţă binecuvântările bogate pe care Dumnezeu le-a dat poporului evreu. Scopul Său era ca evreii să folosească aceste avantaje pentru a face cunoscute în lume adevărul Său şi dragostea Sa faţă de oameni. Ei trebuiau să fie înaintea lumii un exemplu de ascultare cu devotament faţă de Dumnezeu. Atâta timp cât au făcut aşa, Dumnezeu i-a binecuvântat şi mai mult, ca să fie mijlocul de luminare a întregii lumi. El dorea să facă din Israel un motiv de laudă şi slavă printre naţiuni. El le-a oferit toate avantajele spirituale.
În parabolă se spune că Dumnezeu a ales un teren sterp pe care l-a transformat într-o vie roditoare. Este înfăţişată grija cu care S-a ocupat de via Sa: a împrejmuit-o şi a plantat în ea soiurile cele mai alese de viţă-de-vie. Apoi S-a aşteptat să aibă o recoltă bogată. Dar Israel nu a reuşit să îndeplinească planul înalt aşteptat de Dumnezeu. Isus a arătat că poporul iudeu şi-a provocat singur propria ruină şi a pierdut dreptul la binecuvântările Sale.
Parabola viei nu se aplică numai poporului evreu. Ea are o semnificaţie şi pentru biserica lui Dumnezeu de astăzi. Biserica este preţioasă în ochii Săi. Dorinţa lui Dumnezeu este ca poporul Său să aprecieze binecuvântările Sale şi să umble cu El în ascultare şi cu recunoştinţă. Prin poporul Lui de astăzi, Dumnezeu vrea să manifeste înaintea lumii caracterul Său şi principiile Împărăţiei Sale. Avem privilegiul de a fi ambasadorii Lui şi canale ale binecuvântărilor Sale pentru o lume care are nevoie să înţeleagă iubirea Lui şi importanţa poruncilor Lui.
„Oare vor fi avertizările lui Dumnezeu trecute cu vederea şi neluate în considerare? Vor fi urmaşii Domnului Hristos împiedicaţi să-I slujească, din cauza dispreţului lumii, a mândriei propriei raţiuni şi a conformării cu obiceiurile şi tradiţiile omeneşti? Vor respinge ei Cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum l-au respins conducătorii iudei pe Domnul Hristos? Rezultatul păcatului poporului Israel este în faţa noastră. Va accepta biserica din zilele noastre avertizarea care îi este adresată?” (Parabolele Domnului Hristos, pag. 306)
Hristos mai aşteaptă încă să manifeste înaintea omenirii caracterul Său şi principiile Împărăţiei Sale.