Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti. După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, şed jos, aleg în vase ce este bun şi aruncă afară ce este rău. Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului. Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni şi-i vor arunca în cuptorul aprins.
Matei 13:47-50
După cum în năvod se adună atât peştii doriţi, cât şi cei nedoriţi, tot la fel prin predicarea Evangheliei vin în biserică tot felul de oameni. Lumea este foarte dornică să arate spre păcatele şi greşelile clare din viaţa unor persoane care se consideră creştine. Lumea critică biserica din cauza inconsecvenţelor din viaţa unora dintre membrii ei. Câteodată chiar şi creştinii sinceri se împotmolesc din cauza păcatelor pe care le văd în biserică şi se întreabă dacă nu cumva Dumnezeu scuză astfel de păcate. Însă parabola lui Isus ne arată că, deşi binele şi răul coexistă astăzi în biserică, judecata de la sfârşitul timpului îi va despărţi pe urmaşii adevăraţi ai lui Hristos de pretinşii Săi urmaşi. Chiar dacă acum lucrul acesta nu este vizibil, la judecată se va vedea teribil de clar cine sunt nelegiuiţii şi cine sunt neprihăniţii.
Atât parabola neghinei, cât şi parabola năvodului ne învaţă că nu va exista niciodată o vreme în care toţi cei nelegiuiţi să se convertească şi să se întoarcă la Dumnezeu. Totodată, aceste pilde ne arată că după judecată nu mai există un timp de probă. Încheierea lucrării Evangheliei va fi urmată imediat de despărţirea celor buni de cei răi şi de hotărârea finală a destinului fiecărei categorii.
„Dumnezeu nu doreşte să distrugă pe nimeni. […] Pe întregul parcurs al timpului de probă, Duhul lui Dumnezeu îi îndeamnă pe oameni să accepte darul vieţii. Numai cei care resping îndemnurile Sale sunt lăsaţi să piară. Dumnezeu a declarat că păcatul trebuie nimicit din cauza influenţei lui distrugătoare asupra universului. Cei care se ataşază de păcat vor pieri odată cu nimicirea acestuia.” (Parabolele Domnului Hristos, pag. 123)
Caracterul, nu declaraţia de credinţă, decide care va fi destinul nostru veşnic.