„Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină?” El le-a răspuns: „Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.”
Matei 13:27,28
Pilda neghinei are în centrul atenţiei biserica, nu lumea, întrucât în biserică trebuie să creştem şi să aducem rod pentru secerişul lui Dumnezeu. Neghina îi reprezintă pe cei din biserica lui Dumnezeu care par a fi urmaşii Săi, dar care, de fapt, sunt neghină. După cum neghina se aseamănă de multe ori cu plantele cultivate şi este dificil de detectat, tot la fel membrii bisericii care mărturisesc a fi urmaşii lui Hristos, dar care în realitate sunt produsul amăgirilor lui Satana, sunt deseori greu de deosebit de creştinii adevăraţi.
Hristos a învăţat clar că aceia care persistă într-un păcat făţiş trebuie separaţi de biserică, dar nu ne-a încredinţat nouă lucrarea de a evalua caracterul şi motivele. Pilda aceasta ne învaţă că trebuie să lăsăm ca neghina din biserică să aibă suficient timp ca să dovedească ceea ce este de fapt. Aşa S-a raportat Dumnezeu la Satana şi la tot ce a presupus marea luptă. Când Satana L-a contestat pe Dumnezeu pentru prima dată în cer, îngerii nu au înţeles pe deplin caracterul lui. Dumnezeu l-a îngăduit îndelung pe Satana. N-ar trebui oare ca şi noi să fim cel puţin la fel de răbdători cu fraţii noştri de credinţă, îngăduindu-le să arate dacă sunt neghină sau grâu bun?
Isus Însuşi va fi Judecătorul. El va hotărî cine este demn să locuiască împreună cu El pentru totdeauna în cer. La sfârşit, mărturisirea de credinţă nu va avea nicio valoare; caracterul – dacă suntem neghină sau grâu bun – va fi cel care va decide ce destin vom avea.
„Atâta timp cât tulpinile erau încă verzi, neghina se asemăna foarte mult cu grâul, dar când recolta a ajuns la maturitate, plantele dăunătoare şi fără valoare arătau complet diferit de grâu. […] O vreme, păcătoşii care lasă impresia de pioşenie se aseamănă cu adevăraţii urmaşi ai lui Hristos. […] Dar la secerişul lumii nu va mai fi nicio asemănare între cei buni şi cei răi.” (Parabolele Domnului Hristos, pag. 74)
Scopul acestei pilde nu este acela de a ne învăţa că ar trebui să îi judecăm şi să îi condamnăm pe ceilalţi, ci acela de a ne îndrepta privirea asupra vieţii personale ca să o analizăm cu umilinţă şi neîncredere în sine.