Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.
Matei 7:1
Efortul de a obţine mântuirea prin fapte, după cum a arătat Isus, îi determină în mod inevitabil pe oameni să inventeze tot mai multe reguli care să constituie o barieră împotriva păcatului. Însă după ce constată că nu reuşesc să păzească Legea, ei vin cu şi mai multe prescripţii în încercarea de a se constrânge pe ei şi pe alţii. În cele din urmă, ţinta lor ajunge să fie aceea de a-L impresiona pe Dumnezeu, nu de a-L onora prin viaţa lor.
Un astfel de sistem, cu multitudinea lui de reguli, ne va determina să îi judecăm pe toţi cei care nu reuşesc să atingă standardul stabilit. Atmosfera de egoism şi de critică îngustă înăbuşă sentimentele nobile şi altruiste şi ne transformă în judecători egocentrici şi în spioni meschini.
Isus a mai subliniat o problemă legată de transformarea propriilor opinii – a concepţiilor personale cu privire la ce suntem datori să facem sau a modului în care interpretăm Scriptura – într-un criteriu pe baza căruia îi judecăm pe alţii. Cei care fac aşa, în multe cazuri, nu trăiesc în conformitate cu propriile idealuri. Ei îi judecă pe alţii şi nu văd propriile greşeli.
Oamenii pot judeca numai în funcţie de ceea ce văd. Noi nu cunoaştem motivaţiile interioare ale faptelor altuia şi nu ştim nici modul în care Domnul călăuzeşte respectiva persoană. Cel vinovat de o greşeală este de regulă primul care îi bănuieşte pe alţii de greşeala respectivă. Prin condamnarea altcuiva, încercăm deseori să tăinuim sau să scuzăm răul din inima noastră.
„Doreşti să devii un urmaş al Domnului Hristos şi totuşi nu ştii cum să începi? Te afli în întuneric şi nu ştii cum să găseşti lumina? Urmează lumina pe care o ai. Hotărăşte-te să păzeşti ceea ce ştii din Cuvântul lui Dumnezeu. […] Dacă accepţi Cuvântul Său cu credinţă, el îţi va da puterea de a asculta. Când acorzi atenţie luminii adevărului pe care o ai, vei primi o lumină mai mare. Tu clădeşti pe Cuvântul lui Dumnezeu, iar caracterul tău se va forma după modelul caracterului lui Hristos.” (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pag. 150)
Obiceiul de a-i judeca pe alţii, de a-i critica şi de a le găsi greşeli este un semn că viaţa noastră nu este dreaptă şi că nu am simţit, personal, harul iertător al lui Dumnezeu.