Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri.
Matei 6:1
Principiile respectate de farisei sunt tipice pentru înclinaţia oamenilor din toate timpurile şi, după cum a arătat Mântuitorul în contrastul dintre spiritul şi metodele Sale şi spiritul şi metodele rabinilor, învăţătura Sa se aplică în mod egal oamenilor din toate timpurile. În zilele lui Hristos, fariseii considerau că onoarea şi prosperitatea pământească erau răsplata virtuţii. Ei se străduiau mereu să câştige favoarea lui Dumnezeu ca să obţină aceste beneficii. Totodată, făceau paradă cu faptele lor de milă ca să câştige reputaţia de oameni sfinţi şi neprihăniţi.
Isus a mustrat această sete după atenţia şi aprecierea oamenilor. El a arătat că evlavia adevărată nu încearcă niciodată să se dea în spectacol. Prin faptele lor bune, urmaşii lui Hristos nu îşi aduc slavă lor înşişi, ci Aceluia prin harul şi puterea căruia faptele lor bune devin posibile.
Dumnezeu nu îl părăseşte niciodată pe om, nu ne lasă în voia planurilor noastre, atâta vreme cât mai există speranţă să fim mântuiţi. Tatăl nostru ceresc ne adresează avertizări şi asigurări pline de milă, până când faptul că ne oferă oportunităţi şi privilegii va fi cu totul inutil. Prin împotrivirea faţă de Duhul lui Dumnezeu, omul pregăteşte calea pentru o împotrivire şi mai mare atunci când Duhul vine cu o putere şi mai mare. În felul acesta, el trece de la o etapă a împotrivirii la alta, până când, în final, lumina nu mai reuşeşte să-l impresioneze şi el încetează să mai răspundă în vreun fel Duhului lui Dumnezeu.
„Dacă Îl vei căuta pe Domnul şi te vei întoarce spre El zi de zi, dacă, prin alegerea ta spirituală deliberată, vrei să fii liber şi fericit în Dumnezeu, dacă vei răspunde cu bucurie în inimă la invitaţia iubitoare a lui Hristos de a purta jugul Lui – jugul ascultării şi al slujirii – toate murmurările tale vor fi aduse la tăcere, toate nemulţumirile tale vor fi îndepărtate şi toate problemele dificile cu care eşti confruntat în prezent vor fi rezolvate.” (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pag. 101)
Motivaţia este cheia slujirii lui Dumnezeu. Când avem o motivaţie bună, slujirea este o plăcere, şi nu o povară.