De acum încolo, în veac să nu mai dea rod din tine!
Matei 21:19
După intrarea triumfală în Ierusalim, Isus S-a întors în Betania, petrecând toată noaptea în rugăciune. Dimineaţa, a revenit în Ierusalim. Pe drum, a trecut pe lângă o livadă de smochini. De regulă, fructele acestui pom apar înainte de înmugurirea frunzelor. Isus a observat un smochin care a înfrunzit cu mult înaintea celorlalţi, dar când l-a privit de aproape, a văzut că nu avea decât frunze şi l-a blestemat.
Blestemarea smochinului a fost o parabolă vie – pomul neroditor cu frunzişul lui înşelător era un simbol al poporului iudeu. Isus dorea să arate clar cauza şi certitudinea condamnării lui Israel, un popor căruia îi oferise multe binecuvântări pe care să le împărtăşească lumii. Cu templul şi cu ceremoniile lor impunătoare, israeliţii stăteau înaintea lumii ca un popor special, care era însă lipsit de rod. Ei nu au reuşit să Îl reflecte pe Dumnezeul căruia pretindeau că I se închină.
„Isus venise înfometat la smochin pentru a găsi hrană. Tot astfel venise la Israel, să găsească în el roadele neprihănirii. El revărsase asupra iudeilor darurile Sale, ca ei să poată aduce roade pentru binecuvântarea lumii. Le oferise nenumărate ocazii şi privilegii şi, în schimb, căuta simpatia şi colaborarea lor în lucrarea Sa milostivă. […] Dacă ar fi ţinut Legea lui Dumnezeu, ei ar fi îndeplinit aceeaşi lucrare neegoistă pe care a făcut-o Hristos. Dar iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de om era eclipsată de îngâmfare şi mulţumire de sine. […] Ei nu împărţeau lumii comorile de adevăr pe care li le încredinţase Dumnezeu. În smochinul uscat, ei ar fi putut să vadă atât păcatul lor, cât şi pedeapsa lui. Uscat din cauza blestemului Mântuitorului, smochinul stătea ofilit şi bătut de vânt, uscat din rădăcini, arătând ce avea să fie poporul iudeu atunci când urma să fie retras harul lui Dumnezeu.” (Hristos, Lumina lumii, pag, 583)
Există şi în biserica lui Hristos aşa-zişi creştini care mărturisesc a-L urma pe Hristos, dar cărora le lipsesc neprihănirea Sa şi roadele ei.