Căci oricine face voia Tatălui Meu, care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă.”
Matei 12:50
Fraţii lui Isus nu-L apreciau nici pe El şi nici lucrarea Sa. Veştile despre faptele Sale îi nemulţumeau. Pentru că petrecea nopţi întregi în rugăciune, pentru că era tot timpul înconjurat de oameni şi nu avea timp nici să mănânce, dar mai ales datorită atitudinii Lui faţă de farisei, ei trăgeau concluzia că Şi-a pierdut judecata. De aceea, au convins-o pe Maria să meargă la El şi să Îl roage să Se oprească.
Chiar înainte de sosirea familiei Lui, Isus l-a vindecat pe un om stăpânit de demoni. Fariseii au declarat imediat că numai cu ajutorul prinţul demonilor putea să scoată afară demonii. Poate că nu credeau cu adevărat acest lucru, dar, odată porniţi pe cărarea necredinţei, erau prea mândri ca să-şi mai recunoască greşeala. Isus i-a avertizat cu privire la păcatul împotriva Duhului Sfânt. Nu este bine să folosim argumente pe care nici măcar nu le credem în totalitate, întrucât cuvintele pe care le rostim au o influenţă asupra gândurilor noastre şi au puterea de a ne schimba caracterul. Împotrivirea faţă de Duhul Sfânt poate conduce la obiceiuri care ne aşază sub stăpânirea lui Satana.
În timp ce le vorbea fariseilor, lui Isus i-a fost adus la cunoştinţă că fraţii şi mama Lui veniseră să-L vadă. Necredinţa lor arunca o umbră asupra lucrării Sale. Ei condamnau un lucru pe care nu puteau să-l înţeleagă. Mulţi urmaşi ai lui Hristos din toate secolele au fost greşit înţeleşi, iar faptele lor au fost răstălmăcite chiar de rudele lor de sânge. Gândul că Isus a îndurat aceleaşi suferinţe şi ştie cum să le vină în ajutor a adus şi va aduce mângâiere.
„Hristos iubeşte fiinţele cereşti care înconjoară tronul Său; dar cum poate fi măsurată iubirea cea mare cu care ne-a iubit pe noi? Noi nu putem s-o înţelegem, dar putem şti din experienţă că este adevărată. Iar dacă păstrăm legătura de rudenie cu El, cu câtă iubire vom privi la aceia care sunt fraţii şi surorile noastre în Domnul! Nu ar trebui să ne grăbim să recunoaştem cerinţele înrudirii noastre cu Cerul?” (Hristos, Lumina lumii, pag. 327)
Avem privilegiul de a-i încuraja pe cei care nu au sprijinul necesar din partea familiei, din cauza faptului că doresc să trăiască pentru Hristos.