„Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.”
Matei 4:10
Satana nu a venit înaintea lui Hristos sub înfăţişarea duşmanului pe care Acesta îl cunoştea din ceruri. Consecvent firii lui amăgitoare, Satana a luat chipul unui înger de lumină şi a pretins că era trimis de Dumnezeu ca să-L încurajeze pe Isus.
După primele două ispite cu care a dat greş, Satana L-a lăudat pe Isus pentru credincioşia Lui statornică. Apoi L-a îndemnat să mai dea încă o dovadă de credinţă. L-a dus pe Fiul lui Dumnezeu pe acoperişul templului, unde – citând Scriptura în mod greşit – I-a cerut să Se arunce în gol ca să-Şi demonstreze credinţa în Dumnezeu.
Bineînţeles că Isus avea încredere deplină în Tatăl Său, dar nu dorea să Se aşeze într-o poziţie în care Tatăl să fie nevoit să-L salveze de la moarte. Nu dorea să-L oblige pe Dumnezeu să-L scape de la moarte şi, totodată, dorea să le ofere oamenilor un exemplu de încredere şi de supunere. Nu dorea să ceară ceva ce Dumnezeu n-a promis, sau să-L testeze, ca să vadă dacă El Se va ţine sau nu de cuvânt. Credinţa nu este încumetare – aceasta e contrafacerea lui Satana. Credinţa cere împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu şi are ca rod ascultarea. Încumetarea cere şi ea împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu, dar le foloseşte ca Satana, ca să scuze păcatul. Credinţa nu cere favoarea lui Dumnezeu fără să se conformeze condiţiilor pe baza cărora aceasta a fost promisă.
Satana I-a promis lui Isus stăpânirea asupra lumii, dacă avea să-l recunoască drept conducător al ei. Dar Isus s-a împotrivit ispitelor lui şi nu S-a lăsat înfrânt în marea luptă.
„Noi nu vom putea pricepe cât a costat răscumpărarea noastră, până nu vom sta în faţa tronului lui Dumnezeu, împreună cu Răscumpărătorul nostru. Când slava locuinţelor veşnice va străluci înaintea ochilor noştri extaziaţi, ne vom aminti că Isus a lăsat toate acestea pentru noi şi, nu numai că S-a exilat din curţile cereşti, dar a riscat să fie înfrânt şi pierdut pentru veşnicie.” (Hristos, Lumina lumii, pag. 131)
Când cedăm ispitelor lui Satana, suntem împotriva lui Dumnezeu în marea luptă.