Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.
Ieremia 29:13

Dumnezeu vrea să ne vindece şi să ne facă liberi. Dar, întrucât pentru aceasta este nevoie de o transformare completă, de o înnoire a întregii noastre firi, trebuie să ne predăm Lui cu totul, pentru ca El să poată realiza în noi transformarea necesară. Lupta împotriva eului este cea mai mare bătălie pe care o avem de dus. Pentru a ne preda pe noi înşine şi pentru a supune voinţei lui Dumnezeu toată viaţa noastră, este nevoie de o luptă. Dar trebuie să ne supunem lui Dumnezeu înainte de a putea fi înnoiţi în sfinţenie.

Trebuie să renunţăm la orice lucru care îndepărtează inima noastră de Dumnezeu. Dorinţa după bogăţie – iubirea de bani – este un lanţ de aur care îi leagă pe mulţi de Satana. Alţii se închină renumelui lor şi onorurilor pe care li le dă lumea. Idolul altora este o viaţă comodă şi egoistă, fără responsabilităţi. Dar toate aceste relaţii de dependenţă trebuie rupte. Nu putem să fim pe jumătate ai lui Dumnezeu şi pe jumătate ai lumii.

Atunci când renunţăm la „tot”, la ce renunţăm de fapt? La o inimă mânjită de păcat, pe care Isus va trebui s-o cureţe prin sângele Său şi s-o mântuiască prin dragostea Sa inegalabilă! Cu toate acestea, oamenii cred că este greu să renunţe la tot!

„Guvernarea lui Dumnezeu nu se bazează, aşa cum ar vrea Satana să credem, pe o supunere oarbă, pe un control lipsit de raţiune. Ea apelează la raţiune şi la conştiinţă. […] Dumnezeu nu forţează voinţa fiinţelor pe care le-a creat. […] O supunere  forţată ar fi o piedică în calea unei adevărate dezvoltări a minţii şi a caracterului şi ar face din om un simplu robot. Nu acesta este scopul Creatorului. El doreşte ca omul, lucrarea culminantă a puterii Sale creatoare, să atingă cea mai înaltă dezvoltare posibilă. […] El ne invită să ne predăm pe noi înşine Lui, pentru ca El să poată împlini voinţa Sa în noi. Rămâne ca noi să alegem dacă vom fi sau nu eliberaţi din robia păcatului, pentru a ne bucura de glorioasa libertate a fiilor lui Dumnezeu.” (Calea către Hristos, pag. 43, 44)

Dumnezeu nu ne cere să renunţăm la lucrurile care, ne-ar putea aduce beneficii şi aici, şi în veşnicie.