Scoală-te, du-te la Sarepta, care ţine de Sidon, şi rămâi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.
1 Împăraţi 17:9
Ilie s-a aşezat lângă pârâul Cherit, unde a fost hrănit de corbi timp de mai multe luni. În cele din urmă, pârâul a secat. Femeia pe care Dumnezeu o rânduise ca să aibă grijă de profet nu era israelită, dar credea în Dumnezeul adevărat şi umbla în toată lumina care-i fusese descoperită. Este uimitor că Ilie nu a putut să găsească în tot Israelul niciun loc sigur şi a trebuit să se adăpostească într-o ţară străină.
Foametea s-a extins şi în zona în care locuia această văduvă, iar când a ajuns acolo, Ilie a aflat că nici ea nu mai avea decât puţină hrană. De fapt, puţinul ulei şi puţina făină pe care le mai avea îi ajungeau să pregătească ultima masă pentru ea şi pentru copilul ei. După aceea, îi aştepta moartea. Prin urmare, când Ilie i-a cerut ceva de mâncare, credinţa ei a fost pusă greu la încercare. Dar ce răsplată a primit ca răspuns la credinţa ei remarcabilă! Făina din oală şi uleiul din urcior nu s-au terminat decât odată cu revărsarea ploii.
Trecuseră trei ani din momentul în care Ilie se înfăţişase înaintea lui Ahab şi vestise judecăţile lui Dumnezeu împotriva lui Israel. Apoi, când profetul s-a reîntâlnit faţă către faţă cu regele Ahab, prima întrebare pe care i-a pus-o acesta a fost: „Tu eşti acela care nenoroceşti pe Israel?” (1 Împăraţi 18,17) Aşa se întâmplă cu toţi făcătorii de rele: ei pun pe seama solului lui Dumnezeu consecinţele abaterilor lor de la neprihănire! Dar Ilie a întors întrebarea către Ahab şi i-a cerut să-i strângă pe muntele Carmel pe cei patru sute cincizeci de profeţi ai lui Baal şi cei patru sute de profeţi care mâncau la masa Izabelei.
„Şi astăzi este nevoie de un glas care să mustre cu asprime, deoarece păcatele grele îi despart pe oameni de Dumnezeu. Necredinţa devine repede o modă. […] Predicile plăcute rostite prea adesea nu fac o impresie durabilă, trâmbiţa nu dă un semnal lămurit. Oamenii nu sunt străpunşi în inimă de adevărurile tăioase şi lămurite ale Cuvântului lui Dumnezeu.” (Profeţi şi regi, pag. 140)
În vremuri de criză, Dumnezeu caută oameni pregătiţi să ia o poziţie clară de partea dreptăţii, fără să ţină seama de consecinţe.