Acum, dacă veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi păzi legământul Meu…, îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt.
Exod 19:5,6
Când Adam şi Eva au păcătuit, Legea nu a fost schimbată, ci a fost instituit un sistem de remediere a situaţiei, prin aducerea omenirii înapoi la ascultare. După ce a scris cele Zece Porunci pe piatră, Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să scrie sentinţe şi legi care conţineau îndrumări detaliate pentru copiii lui Israel, nişte foşti sclavi care au dovedit că se lasă duşi în rătăcire foarte uşor. Poruncile acestea erau o explicare pe larg a celor Zece Porunci şi ofereau precizări suplimentare astfel încât nimeni să nu păcătuiască.
Biblia vorbeşte deseori despre două legăminte: un legământ permanent şi un legământ provizoriu. Loialitatea faţă de Legea lui Dumnezeu rămâne condiţia primirii vieţii veşnice. Legământul veşnic, legământul harului, oferă iertare şi har susţinător pentru ascultarea prin credinţa în Hristos. Prevederile celuilalt legământ, legământul „vechi”, erau „ascultă şi vei trăi”. Israeliţii s-au angajat să ţină acest legământ, dar l-au încălcat la scurt timp după aceea. Cu toate acestea, cei care regretau cu adevărat puteau să apeleze la „făgăduinţele mai bune” ale legământului harului, care le promitea iertare şi har şi revenirea la armonia cu principiile Legii lui Dumnezeu.
„Deşi acest legământ a fost făcut cu Adam şi reînnoit cu Avraam, a putut fi ratificat numai la moartea lui Isus Hristos. El existase în chip de făgăduinţă a lui Dumnezeu de la cea dintâi comunicare făcută cu privire la mântuire; fusese primit prin credinţă; şi, cu toate acestea, când a fost ratificat de Domnul Hristos a fost numit un legământ nou. Legea lui Dumnezeu stătea la baza acestui legământ, care, în principiu, era un acord pentru a-i aduce din nou pe oameni în armonie cu voinţa divină, aşezându-i într-o poziţie în care puteau asculta de Legea lui Dumnezeu.” (Patriarhi şi profeţi, pag. 370, 371)
Când spunem la fel ca Israel, „Vom face tot ce a zis Domnul!”, încercăm de fapt să trăim sub „vechiul” legământ. Cei care trăiesc sub „noul” legământ se încred în făgăduinţa lui Dumnezeu că numai El poate să-i ajute să fie ascultători, prin harul iertării şi prin harul puterii.