Felicitări pentru consecvență!
Pentru că ai terminat de citit capitolul 40, găsești aici linkul către formularul de evaluare: https://forms.gle/LBcYKAnPsV4csZS88
După ce trimiți răspunsurile tale, nu uita să citești textul aferent acestei zile din capitolul 41.
Îți mulțumim că ești parte din echipă!
Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit și au ajuns până la cer, și Dumnezeu Și-a adus aminte de nelegiuirile ei... Turnați-i îndoit în potirul în care a amestecat ea! Pe cât s-a slăvit pe sine însăși și s-a desfătat în risipă, pe atât dați-i chin și tânguire! Pentru că zice în inima ei: «Șed ca împărăteasă, nu sunt văduvă și nu voi ști ce este tânguirea!» Tocmai pentru aceea, într-o singură zi vor veni urgiile: moartea, tânguirea și foametea. Și va fi arsă de tot în foc, pentru că Domnul Dumnezeu care a judecat-o este tare. Și împărații pământului, care au curvit și s-au dezmierdat în risipă cu ea, când vor vedea fumul arderii ei, o vor plânge și o vor boci... și vor zice: «Vai! Vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o clipă ți-a venit judecata!»” (Apocalipsa 18:5-10).
„Negustorii pământului”, care „s-au îmbogățit prin risipa desfătării ei”, „vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plânge, se vor tângui și vor zice: «Vai! Vai! Cetatea cea mare, care era îmbrăcată cu in foarte subțire, cu purpură și cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare! Atâtea bogății într-un ceas s-au prăpădit!»” (Apocalipsa 18:11,3,15-17)
Acestea sunt pedepsele care cad asupra Babilonului în ziua revărsării mâniei lui Dumnezeu. Această cetate a umplut măsura nelegiuirii. I-a sosit ceasul. Este coaptă pentru nimicire.
Când glasul lui Dumnezeu pune capăt robiei poporului Său, se produce o trezire teribilă a acelora care au pierdut totul în marea luptă a vieții. Cât a fost timp de har, ei au fost orbiți de amăgirile lui Satana și și-au justificat comportamentul păcătos. Cei bogați s-au mândrit cu superioritatea lor față de cei mai puțin favorizați, deși bogățiile și le-au obținut prin călcarea Legii lui Dumnezeu. Ei au neglijat să-i hrănească pe cei flămânzi, să-i îmbrace pe cei goi, să facă dreptate și să iubească mila. Au căutat să se înalțe pe ei înșiși și să aibă omagiul semenilor lor. Acum sunt privați de tot ce îi făcea mari și au rămas săraci și fără apărare. Privesc cu groază la distrugerea idolilor pe care i-au preferat mai mult decât pe Creatorul lor. Și-au vândut sufletele pentru bunuri și plăceri pământești și nu au încercat să se îmbogățească în ceea ce-L privește pe Dumnezeu. Consecința este aceea că viața lor este ratată, plăcerile lor sunt transformate acum în amărăciune și comorile lor, în putreziciune. Câștigul unei vieți întregi este spulberat într-o clipă. Cei bogați jelesc distrugerea caselor lor mari și risipirea aurului și argintului lor. Dar lamentările lor sunt aduse la tăcere de teama că ei înșiși trebuie să piară împreună cu idolii lor.
Cei răi sunt copleșiți de regrete nu din cauza neglijării în mod vinovat a lui Dumnezeu și a semenilor lor, ci pentru că Dumnezeu a ieșit învingător. Deplâng situația așa cum este, dar nu se pocăiesc de nelegiuirea lor. Dacă ar putea, n-ar lăsa niciun mijloc neîncercat pentru a-și asigura victoria.
Lumea vede cum exact acei oameni pe care i-a luat în râs, i-a ridiculizat și a vrut să-i distrugă trec neatinși prin epidemii, furtuni și cutremure. Cel care este un foc mistuitor pentru călcătorii Legii Sale este un adăpost sigur pentru poporul Său.
Preoții și pastorii care au sacrificat adevărul pentru a fi pe placul oamenilor își dau seama acum de caracterul și influența învățăturilor lor. Este evident că ochiul atotștiutor i-a urmărit când erau la amvon, când mergeau pe stradă, când se amestecau printre oameni în diferitele împrejurări ale vieții. Orice sentiment, orice rând scris, orice cuvânt rostit și orice faptă care i-a determinat pe oameni să stea liniștiți la adăpostul minciunii au fost semințe semănate. Acum ei văd recolta în sufletele nenorocite și pierdute din jurul lor.
Domnul spune: „Leagă în chip ușuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: «Pace! Pace!» Și totuși pace nu este.” „Pentru că întristați prin minciuni inima celui neprihănit, când Eu Însumi nu l-am întristat, și pentru că întăriți mâinile celui rău ca să-l împiedicați să se lase de calea lui cea rea, făgăduindu-i viața” (Ieremia 8:11; Ezechiel 13:22).
„Vai de păstorii care nimicesc și risipesc turma pășunii Mele! (...) Iată că vă voi pedepsi din pricina răutății faptelor voastre.” „Gemeți păstori și strigați! Tăvăliți-vă în cenușă, povățuitori ai turmelor! Căci au venit zilele junghierii voastre... Nu mai este niciun loc de adăpost pentru păstori! Nu mai este nicio scăpare pentru povățuitorii turmelor!” (Ieremia 23:1,2; 25:34,35).
Pastorii, preoții și enoriașii lor înțeleg că n-au întreținut o adevărată legătură cu Dumnezeu. Ei văd că s-au revoltat împotriva Autorului oricărei legi drepte și adevărate. Respingerea principiilor divine a făcut să țâșnească mii de izvoare de răutate, discordie, ură, nelegiuire, până când pământul a devenit un vast câmp de luptă, o cloacă de decadență. Aceasta este priveliștea pe care o văd acum cei care au respins adevărul și au ales să trăiască în eroare. Nicio limbă nu poate exprima dorința arzătoare a celor neascultători și necredincioși după ceea ce au pierdut pentru totdeauna: viața veșnică. Bărbați pe care lumea i-a venerat pentru talentele și elocvența lor văd acum aceste lucruri în adevărata lor lumină. Ei își dau seama ce au pierdut prin călcarea Legii și, căzând la picioarele celor a căror credincioșie au disprețuit-o și au ridiculizat-o, recunosc faptul că Dumnezeu i-a iubit.