Dumnezeu a dat în Cuvântul Său suficiente dovezi despre caracterul lui divin. Marile adevăruri care privesc răscumpărarea noastră sunt prezentate clar. Cu ajutorul Duhului Sfânt, care este promis tuturor celor care le caută cu sinceritate, orice om poate înțelege singur aceste adevăruri. Dumnezeu le-a dăruit oamenilor o temelie tare pe care să-și sprijine credința.
Totuși, mintea limitată a omului nu este capabilă să înțeleagă pe deplin planurile Celui Infinit. Niciodată nu vom putea să-L descoperim pe Dumnezeu prin intermediul cercetării. Nu trebuie să încercăm să ridicăm, cu încumetare, cortina în spatele căreia El Își ascunde maiestatea. Apostolul exclamă: „Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui!” (Romani 11:33). Din modul în care Se poartă cu noi și din motivele care Îl animă, putem însă înțelege suficient de mult încât să discernem iubirea și îndurarea Sa fără margini, unite cu puterea Sa infinită. Tatăl nostru din ceruri a planificat totul cu înțelepciune și dreptate, de aceea noi nu trebuie să fim nemulțumiți și neîncrezători, ci să ne plecăm în supunere și venerare. El ne va descoperi din planurile Sale atât cât este spre binele nostru să cunoaștem; dincolo de aceasta, trebuie să ne încredem în mâna Sa atotputernică și în inima Sa plină de iubire.
Deși ne-a dat dovezi suficiente pentru credință, Dumnezeu nu va îndepărta niciodată toate pretextele pentru necredință. Toți cei care caută cârlige de care să-și agațe îndoielile le vor găsi. Iar cei care, până când nu vor fi îndepărtate toate obiecțiile și toate motivele de îndoială, refuză să accepte și să se supună Cuvântului lui Dumnezeu nu vor ajunge niciodată la lumină.
Neîncrederea în Dumnezeu este consecința naturală a unei inimi neschimbate, care este într-o permanentă stare de dușmănie față de El. Credința însă este inspirată de Duhul Sfânt și va înflori numai atunci când este cultivată. Nimeni nu poate avea o credință puternică fără un efort susținut. Necredința se întărește pe măsură ce este încurajată. Dacă oamenii, în loc să insiste asupra dovezilor pe care Dumnezeu le-a dat pentru a le susține credința, își permit să se îndoiască și să caute nod în papură, vor constata că îndoielile pe care le au devin mai puternice.
Cei care au dubii în privința promisiunilor lui Dumnezeu și nu au încredere în asigurarea harului Său nu Îi fac cinste. Influența lor, în loc să-i atragă pe alții la Hristos, tinde să-i îndepărteze de El. Ei sunt niște pomi neroditori, care își întind ramurile întunecate pretutindeni, blocând lumina soarelui, nepermițând altor plante să beneficieze de ea și făcându-le să se veștejească și să moară sub umbra lor rece. Lucrarea de-o viață a acestor oameni se va dovedi a fi o mărturie veșnică împotriva lor. Ei seamănă semințele îndoielii și ale scepticismului, iar acestea vor produce o recoltă sigură.
Pentru cei care doresc în mod sincer să se elibereze de îndoieli, există o singură cale. În loc să oscileze și să caute greșeli în ceea ce nu înțeleg, să cerceteze lumina care strălucește deja asupra lor și vor primi mai multă lumină. Să împlinească toate lucrurile pe care le-au înțeles și vor fi capabili să le înțeleagă și să le împlinească și pe cele de care se îndoiesc acum.
Prințul răului poate să prezinte o contrafacere atât de asemănătoare cu adevărul încât să-i înșele pe cei care sunt gata să se lase înșelați, care doresc să evite sacrificiul cerut de adevăr, dar, în același timp, lui Satana îi este imposibil să țină sub puterea lui un suflet care dorește cu sinceritate, cu orice preț, să cunoască adevărul. Hristos este Adevărul și „Lumina care luminează pe orice om venind în lume” (Ioan 1:9). Duhul Sfânt a fost trimis să-i îndrume pe oameni în tot adevărul. Însuși Fiul lui Dumnezeu, cu autoritatea Sa, îndemna: „Căutați și veți găsi!” „Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învățătura este de la Dumnezeu” (Matei 7:7; Ioan 7:17).
Urmașii lui Hristos cunosc prea puțin despre comploturile pe care Satana și îngerii lui le urzesc împotriva lor. Însă Acela care locuiește în ceruri va dirija toate aceste uneltiri pentru a-Și îndeplini planurile neștiute. Dumnezeu permite ca poporul Său să fie supus încercării de foc a ispitei nu pentru că Îi face plăcere nenorocirea și suferința lui, ci pentru că acest proces este esențial pentru biruința finală. El n-ar putea, conform cu slava Sa, să-i ferească de ispită pe cei credincioși, deoarece scopul încercării este să-i pregătească să reziste tuturor ademenirilor răului.
Nici oamenii nelegiuiți, nici demonii nu-L pot împiedica pe Dumnezeu în acțiunile Sale și nu-L pot separa de copiii Săi, dacă ei își mărturisesc păcatele și, cu inimi supuse și pocăite, renunță la ele, cerându-I, în credință, să-Și împlinească promisiunile. Oricărei ispite, oricărei influențe rele, fie pe față, fie în ascuns, i se poate rezista cu succes nu „«prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu», zice Domnul oștirilor” (Zaharia 4:6).
„Ochii Domnului sunt peste cei neprihăniți și urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor… Și cine vă va face rău, dacă sunteți plini de râvnă pentru bine?” (1 Petru 3:12,13). Când Balaam, ademenit de perspectiva unei recompense bogate, a folosit descântece împotriva lui Israel și, prin jertfe aduse Domnului, a căutat să invoce blestemul asupra poporului Său, Duhul lui Dumnezeu l-a împiedicat să rostească relele pe care dorea să le rostească și l-a constrâns să exclame: „Cum să blestem eu pe cel ce nu-l blestemă Dumnezeu? Cum să defăimez eu pe cel pe care nu-l defăimează Domnul?… O, de aș muri de moartea celor neprihăniți și sfârșitul meu să fie ca al lor!” După ce a adus alte jertfe, profetul nesfânt a declarat: „Iată că am primit poruncă să binecuvântez. Da, El a binecuvântat și eu nu pot întoarce. El nu vede nicio fărădelege în Iacov, nu vede nicio răutate în Israel. Domnul Dumnezeul lui este cu el, El este Împăratul lui, veselia lui… Descântecul nu poate face nimic împotriva lui Iacov, nici vrăjitoria împotriva lui Israel. Acum se poate spune despre Iacov și Israel: «Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu!»” Totuși, altarele au fost ridicate pentru a treia oară și Balaam a făcut o nouă încercare de a blestema. Însă de pe buzele îndărătnice ale profetului, Duhul lui Dumnezeu a proclamat prosperitatea aleșilor Săi și a mustrat nesăbuința și răutatea dușmanilor lor: „Binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta și blestemat să fie oricine te va blestema!” (Numeri 23:8,10,20,21,23; 24:9).
În acea perioadă, israeliții Îi erau credincioși lui Dumnezeu și, cât timp continuau să asculte de Legea Sa, nicio putere de pe pământ sau din iad nu putea să-i biruiască. Însă cu toate că nu i-a fost permis să-i blesteme pe copiii lui Dumnezeu, Balaam a reușit în cele din urmă să aducă blestemul asupra lor, ademenindu-i să păcătuiască. Încălcând poruncile Lui, s-au îndepărtat de Dumnezeu, iar El i-a lăsat să simtă puterea dușmanului lor.
Satana este pe deplin conștient că cel mai slab suflet care rămâne în Hristos este mult mai puternic decât oștile întunericului și că, dacă ar acționa fățiș, ar întâmpina o opoziție categorică. De aceea caută să-i atragă pe soldații crucii departe de fortificația lor solidă, în timp ce el stă la pândă cu forțele lui, gata să-i distrugă pe toți cei care se aventurează pe terenul lui. Nu putem fi în siguranță decât dacă ne încredem în Dumnezeu și ascultăm de toate poruncile Lui.
Nimeni nu este sigur, nici măcar o zi sau o oră, fără rugăciune. Să cerem de la Dumnezeu înțelepciune, ca să înțelegem Cuvântul Său. Aici sunt dezvăluite tertipurile ispititorului, precum și mijloacele prin care putem să-i ținem piept cu succes. Satana este expert în citarea Scripturii, dând propria lui interpretare pasajelor prin care speră să ne facă să ne poticnim. Trebuie să studiem Biblia cu inima smerită și să nu pierdem niciodată din vedere faptul că suntem dependenți de Dumnezeu. Deși e necesar să ne păzim permanent de uneltirile lui Satana, ar trebui să ne rugăm continuu cu credință: „Și nu ne duce în ispită” (Matei 6:13).