O ilustrare șocantă atât a numărului, puterii și răutății lor, cât și a puterii și milei lui Hristos ne este oferită de Scriptură în relatarea vindecării demonizaților din Gadara, niște nebuni vrednici de plâns, care sfidau orice restricție, se zvârcoleau, spumegau, erau turbați de furie, umpleau văzduhul cu strigătele lor, se automutilau și prezentau un pericol pentru oricine se apropia de ei. Trupurile lor sângerânde și desfigurate și mințile lor rătăcite erau un spectacol plăcut pentru prințul întunericului. Unul dintre demonii care aveau controlul asupra acestor suferinzi a declarat: „Numele meu este Legiune… pentru că suntem mulți” (Marcu 5:9). În armata romană, o legiune era formată din trei până la cinci mii de oameni. Și oștile lui Satana sunt organizate tot pe sistem militar, iar compania căreia îi aparțineau acești demoni era mare cât o legiune.
La porunca lui Iisus, spiritele rele și-au părăsit victimele, care, supuse acum, raționale și blânde, s-au așezat liniștite la picioarele Mântuitorului. Demonilor li s-a permis să arunce o turmă de porci în mare, iar pentru locuitorii din Gadara pierderea acestora a cântărit mai mult decât binecuvântarea pe care o revărsase Hristos, așa că Vindecătorul divin a fost rugat să plece (vezi Matei 8:33,34). Satana căutase în mod intenționat să ajungă la acest rezultat. Aruncând vina pagubei lor asupra lui Iisus, el a trezit temerile egoiste ale oamenilor și i-a împiedicat să-I asculte cuvintele. Satana îi acuză încontinuu pe creștini că sunt cauza pagubelor, a nenorocirilor și a suferințelor, în loc să lase ca acuzele să cadă asupra vinovaților de drept, adică el și îngerii lui.
Însă planurile lui Hristos n-au fost dejucate. El le-a îngăduit spiritelor rele să distrugă turma de porci ca o mustrare pentru iudeii care creșteau pentru câștig aceste animale necurate. Dacă Hristos nu i-ar fi împiedicat, demonii ar fi aruncat în mare nu doar porcii, ci și pe păzitorii și pe proprietarii lor. Faptul că aceștia scăpaseră se datora numai puterii și milei Sale. Mai mult, Hristos a permis ca acest eveniment să aibă loc pentru ca ucenicii să fie martori ai puterii crude a lui Satana, atât asupra oamenilor, cât și asupra animalelor. Mântuitorul dorea ca urmașii Săi să-l cunoască pe dușmanul cu care aveau de luptat, ca să nu fie înșelați și învinși de planurile lui. El dorea și ca oamenii din acea regiune să-I vadă puterea de a pune capăt robiei lui Satana și de a-i elibera pe captivi. Deși Iisus a plecat, acei bărbați eliberați în mod atât de minunat au rămas să le spună celorlalți despre îndurarea Binefăcătorului lor.
În Scripturi, sunt redate și alte cazuri asemănătoare: fiica femeii siro-feniciene, ce era chinuită cumplit de un demon pe care Iisus l-a alungat prin Cuvântul Său (Marcu 7:25-30); un îndrăcit orb și mut (Matei 12:22); un tânăr ce avea un spirit mut, care de multe ori îl aruncase „când în foc, când în apă, ca să-l omoare” (Marcu 9:17-27); demonizatul chinuit de un duh de demon necurat, care tulbura liniștea Sabatului în sinagoga din Capernaum (Luca 4:33-36) – toți aceștia au fost vindecați de Mântuitorul nostru milos. Aproape în fiecare caz, Hristos S-a adresat demonului ca unei entități inteligente, poruncindu-i să iasă din victimă și să nu o mai chinuie. Închinătorii din Capernaum, văzând marea Sa putere, „au fost cuprinși de spaimă și ziceau unii către alții: «Ce înseamnă lucrul acesta? El poruncește cu stăpânire și cu putere duhurilor necurate, și ele ies afară!»” (Luca 4:36).
Cei posedați de demoni sunt descriși de obicei ca aflându-se într-o stare de mare suferință. Totuși, au existat și excepții. Pentru a obține puteri supranaturale, unii au acceptat cu bucurie influența satanică. Aceștia, desigur, nu aveau lupte cu demonii. Din această categorie erau cei care aveau duhul ghicirii: Simon Magul, vrăjitorul Elima și tânăra sclavă care i-a urmat pe Pavel și pe Sila prin Filipi (vezi Faptele 8:9,18; 13:8; 16:16-18).
Nimeni nu este într-un pericol mai mare decât cei care, în ciuda mărturiei directe și ample a Scripturilor, neagă existența și acțiunea Diavolului și a îngerilor lui. Cât timp rămânem în ignoranță cu privire la șiretlicurile lor, ei au un avantaj extrem de mare. Mulți ascultă de sugestiile lor, crezând, în același timp, că urmează îndemnurile propriei înțelepciuni. De aceea, pe măsură ce ne apropiem de sfârșitul timpului, când va acționa cu cea mai mare putere pentru a-i înșela și a-i distruge pe oameni, Satana răspândește pretutindeni ideea că el nu există. Tactica lui este aceea de a se ascunde și de a-și ascunde, de asemenea, modul de lucru.
De nimic nu se teme mai mult marele amăgitor decât de faptul că îi vom cunoaște planurile. Pentru a-și masca mai bine adevăratul caracter și adevăratele scopuri, s-a asigurat că este reprezentat în așa fel încât să nu stârnească decât râs sau dispreț. El se bucură să fie descris ca o ființă grotescă, diformă, jumătate animal și jumătate om. Îi place să-și audă numele folosit în glumă și în bătaie de joc de cei care se cred inteligenți și bine informați.
Tocmai pentru că s-a deghizat cu o măiestrie perfectă, se pune atât de des întrebarea: „Există o asemenea ființă în realitate?” O dovadă a succesului lui este faptul că teoriile care sunt în opoziție cu cele mai clare afirmații ale Scripturii sunt atât de acceptate în lumea religioasă. Pentru că Satana poate controla foarte ușor mințile celor care nu sunt conștienți de influența lui, Cuvântul lui Dumnezeu ne oferă atât de multe exemple despre acțiunea lui malefică, descoperindu-ne puterile lui secrete și punându-ne astfel în gardă contra atacurilor lui.
Am fi îndreptățiți să ne alarmăm în fața puterii și răutății lui Satana și ale îngerilor lui dacă n-am găsi scut și eliberare în puterea superioară a Răscumpărătorului nostru. Ne încuiem cu grijă casele cu zăvoare și lacăte pentru a ne proteja proprietatea și viața de oameni răi, dar rareori ne gândim la îngerii răi, care caută continuu o modalitate de a ne controla și împotriva atacurilor cărora, în propria noastră putere, nu avem niciun mijloc de apărare. Dacă îi lăsăm, ei ne pot tulbura mintea, ne pot îmbolnăvi și chinui trupul și ne pot distruge bunurile și viața. Singura lor plăcere este să aducă nenorocire și distrugere. Teribilă este starea celor care se opun cerințelor divine și cedează în fața ispitelor lui Satana, până când Dumnezeu îi lasă sub controlul spiritelor rele. Însă cei care Îl urmează pe Hristos sunt întotdeauna în siguranță sub grija Lui ocrotitoare. Îngeri cu o putere mult mai mare sunt trimiși din cer ca să-i protejeze. Cel rău nu poate străpunge garda pe care Dumnezeu a pus-o în jurul poporului Său.