Marea luptă dintre Hristos și Satana, care s-a desfășurat timp de aproape șase mii de ani, se va încheia curând, iar cel rău își intensifică eforturile pentru a contracara lucrarea lui Hristos în favoarea omului și pentru a prinde suflete în cursele lui. Scopul urmărit de Satana este acela de a-i ține pe oameni în întuneric și în nepocăință până când lucrarea de mijlocire a Mântuitorului se va încheia și nu va mai exista jertfă pentru păcat.
Când oamenii nu depun niciun efort pentru a se opune puterii lui, când în biserică și în lume predomină nepăsarea, Satana nu-și face griji, deoarece nu există niciun pericol de a-i pierde pe cei care sunt sclavii voinței lui. Însă, când atenția este atrasă spre lucrurile veșnice, iar sufletul se întreabă: „Ce trebuie să fac pentru a fi mântuit?”, el este prezent, încercând să opună puterea lui puterii lui Hristos și să anuleze influența Duhului Sfânt.
Scripturile relatează că într-o ocazie, când îngerii au venit înaintea lui Dumnezeu, a venit și Satana în mijlocul lor, dar nu ca să se închine înaintea Împăratului veșnic, ci ca să-și ducă mai departe planurile malefice împotriva celor neprihăniți (vezi Iov 1:6). Cu același scop este prezent și atunci când oamenii se adună să se închine lui Dumnezeu. Deși nevăzut, el își dă toată silința să controleze mintea închinătorilor. Asemenea unui general abil, el își face planurile în avans. Când îl vede pe mesagerul lui Dumnezeu cercetând Scripturile, el ia notă de subiectul pe care acesta urmează să-l prezinte. Apoi își folosește toată viclenia și perspicacitatea pentru ca mesajul să nu ajungă tocmai la cei vizați. Cel care are cea mai mare nevoie de acel avertisment va fi reținut de diverse activități sau va fi împiedicat prin alte mijloace să asculte cuvintele care, pentru el, s-ar dovedi o mireasmă de viață spre viață.
Pe de altă parte, Satana vede că slujitorii Domnului sunt împovărați din cauza întunericului spiritual care-i învăluie pe oameni. El le aude rugăciunile insistente pentru har și putere divină, care să rupă vraja indiferenței și a indolenței. Atunci, cu un zel reînnoit, își pune în aplicare tertipurile și îi ispitește pe oameni să-și satisfacă poftele și, astfel, le amorțește receptivitatea, iar ei nu aud tocmai acele lucruri de care au cea mai mare nevoie.
Satana știe că toți cei pe care îi poate determina să neglijeze rugăciunea și studiul Scripturii vor fi învinși de atacurile lui. De aceea inventează orice mijloc posibil pentru a le ocupa mintea. Întotdeauna a existat o categorie de oameni care se declară evlavioși, dar care, în loc să caute să înțeleagă și mai mult adevărul, își fac o religie din a căuta defecte de caracter sau erori de credință la cei care au păreri diferite de ei. Astfel de persoane sunt mâna dreaptă a lui Satana. Nu sunt puțini cei care își acuză frații. Aceștia sunt întotdeauna activi atunci când Dumnezeu acționează și când slujitorii Lui Îi aduc o închinare autentică. Ei pun într-o lumină falsă cuvintele și faptele celor care iubesc adevărul și încearcă să-l pună în practică, prezentându-i pe cei mai serioși și mai smeriți slujitori ai lui Hristos fie ca înșelați, fie ca înșelători. Misiunea lor este aceea de a interpreta greșit motivele oricărei fapte sincere și nobile, de a răspândi insinuări și de a trezi suspiciuni în mințile celor fără experiență. Vor căuta să facă, pe orice cale posibilă, ca tot ce este curat și drept să fie privit cu dezgust și să fie considerat o înșelăciune.
Însă nimeni nu trebuie să se lase indus în eroare de ei. Se poate vedea cu ușurință ai cui copii sunt, al cui exemplu îl urmează și a cui lucrare o fac. „Îi veți cunoaște după roadele lor” (Matei 7:16). Atitudinea lor se aseamănă cu a lui Satana, acest calomniator veninos, „pârâșul fraților noștri” (Apoc. 12:10).
Marele înșelător are mulți agenți care sunt gata să prezinte tot felul de erori pentru a prinde suflete în cursă – erezii adaptate diferitelor gusturi și niveluri de înțelegere ale acelora pe care vrea să-i distrugă. Planul lui este să aducă în biserică persoane nesincere, cu inima neschimbată, care să încurajeze îndoiala și necredința și să le pună piedici celor care vor ca lucrarea lui Dumnezeu să se dezvolte și care doresc să crească împreună cu ea. Multe persoane care nu au o credință adevărată în Dumnezeu și în Cuvântul Său aderă la unele principii ale adevărului și trec drept creștini; li se oferă astfel posibilitatea să-și introducă erorile în biserică, prezentându-le ca doctrine ale Scripturii.
Afirmația că nu este deloc important ce cred oamenii este una dintre înșelăciunile lui Satana care are cel mai mare succes. El știe că, atunci când este acceptat cu iubire, adevărul sfințește sufletul. De aceea el caută continuu să-l înlocuiască prin teorii false și minciuni și printr-o altă evanghelie. De la început, slujitorii lui Dumnezeu au luptat împotriva învățătorilor falși, nu numai pentru că aceștia erau oameni depravați, ci pentru că inoculau erezii fatale pentru suflet. Ilie, Ieremia, Pavel – toți s-au opus categoric și fără teamă celor care-i îndepărtau pe oameni de la Cuvântul lui Dumnezeu. Vederi liberale precum aceea că nu este atât de important să ai o credință corectă nu au fost acceptate de acești sfinți apărători ai adevărului.
Interpretările vagi și fanteziste ale Scripturii, precum și teoriile contradictorii din lumea creștină sunt opera marelui nostru adversar, fiind menite să provoace confuzie în mintea oamenilor, astfel încât aceștia să nu discearnă adevărul. Discordia care există între bisericile creștine se datorează în mare măsură faptului că Scriptura a fost denaturată cu intenția de a aduce argumente în sprijinul vreunei teorii preferate. În loc să studieze Cuvântul lui Dumnezeu cu atenție și cu o inimă umilită, pentru a ajunge să cunoască voința Sa, mulți caută numai să descopere ceva ciudat sau original.
Pentru a susține doctrine eronate sau practici necreștine, unii se concentrează asupra unor pasaje din Scriptură scoase din context, citând doar jumătate dintr-un verset pentru a-și dovedi punctul de vedere, cu toate că restul versetului indică un înțeles total opus. Vicleni ca niște șerpi, unii se ascund în spatele unor declarații fără legătură între ele, interpretate în așa fel încât să se potrivească dorințelor lor nesfinte. Astfel, mulți denaturează în mod intenționat Cuvântul lui Dumnezeu. Alții, care au o imaginație bogată, iau numerele și simbolurile din Biblie, le interpretează pentru a se potrivi fanteziei lor și, neținând seama de dovezile Scripturii, care este propriul ei interpret, prezintă aceste ciudățenii ca fiind învățăturile Bibliei.
Ori de câte ori pornim în studiul Scripturii fără o atitudine de rugăciune și de umilință și fără dispoziția de a ne lăsa învățați, atât cele mai simple și mai clare pasaje, cât și cele mai dificile vor fi greșit interpretate. Liderii romano-catolici aleg acele părți din Scriptură care slujesc cel mai bine scopurilor lor, le interpretează cum le convine lor și apoi le prezintă oamenilor, interzicându-le în același timp acestora privilegiul de a studia Biblia și de a înțelege personal adevărurile ei sfinte. Biblia trebuie dată oamenilor întreagă, exact așa cum este scrisă. Ar fi mai bine pentru ei să nu cunoască deloc Biblia decât să primească învățăturile Scripturilor atât de fals interpretate.
Biblia a fost concepută ca un ghid pentru toți cei care doresc să cunoască voia Creatorului lor. Dumnezeu le-a dat oamenilor cuvântul sigur al profeției. Îngerii și Hristos Însuși au venit să le descopere lui Daniel și lui Ioan lucrurile care urmau „să se întâmple în curând” (Apocalipsa 1:1). Elementele importante care privesc mântuirea noastră n-au fost lăsate învăluite în mister și n-au fost prezentate într-un fel care să-l încurce și să-l inducă în eroare pe cel ce caută adevărul cu sinceritate. Domnul a spus prin profetul Habacuc: „Scrie prorocia și sap-o pe table, ca să se poată citi ușor!” (Habacuc 2:2). Cuvântul lui Dumnezeu este clar pentru toți cei care îl studiază cu rugăciune. Orice suflet cu adevărat sincer va descoperi lumina adevărului. „Lumina este semănată pentru cel neprihănit” (Psalmii 97:11). Nicio biserică nu poate înainta în sfințenie dacă membrii ei nu caută cu seriozitate adevărul ca pe o comoară ascunsă.
Prin lozinca „Liberalism!” (atitudine a persoanelor cu vederi largi, de acceptare sau tolerare a diverselor opinii, indiferent dacă sunt sau nu în acord cu Biblia – n.red.), oamenii sunt orbiți față de planurile adversarului lor, în timp ce el depune încontinuu eforturi să și le aducă la îndeplinire. Când Satana reușește să înlocuiască Biblia cu speculații omenești, Legea lui Dumnezeu este dată la o parte, iar bisericile ajung sub sclavia păcatului, deși pretind că sunt libere.
Pentru mulți, cercetările științifice au devenit un blestem. Dumnezeu a permis ca, prin descoperirile științei și ale artei, asupra lumii să se reverse un potop de lumină. Însă chiar și cele mai strălucite minți, dacă nu sunt ghidate în cercetările lor de Cuvântul lui Dumnezeu, se rătăcesc în încercarea de a cerceta relațiile dintre știință și revelație.