Felicitări pentru consecvență!
Pentru că ai terminat de citit capitolul 26, găsești aici linkul către formularul de evaluare: https://forms.gle/vnLHdJD5gdi9yPMy7
După ce trimiți răspunsurile tale, nu uita să citești textul aferent acestei zile din capitolul 27.
Îți mulțumim că ești parte din echipă!
Oriunde Cuvântul lui Dumnezeu a fost predicat cu fidelitate, au existat rezultate care i-au atestat originea divină. Duhul lui Dumnezeu a însoțit mesajul slujitorilor Săi și Cuvântul a avut un impact puternic. Conștiința păcătoșilor a fost trezită. „Lumina care luminează pe orice om, venind în lume” (Ioan 1:9), le-a luminat colțurile tainice ale sufletului, iar lucrurile ascunse ale întunericului au fost aduse la lumină. O convingere puternică le-a cuprins mintea și inima. Au început să conștientizeze starea lor păcătoasă, neprihănirea lui Dumnezeu și judecata viitoare. Au înțeles dreptatea lui Iehova și au simțit groaza de a se înfățișa, vinovați și necurați, în fața Celui care cercetează inimile. Au strigat cu durere: „Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” (Romani 7:24). Pe măsură ce le-a fost dezvăluită crucea de pe Golgota, cu infinitul sacrificiu pe care Dumnezeu l-a făcut pentru păcatele oamenilor, au înțeles că nimic altceva nu putea face ispășire pentru nelegiuirile lor decât meritele lui Hristos; numai acestea puteau să-l împace pe om cu Dumnezeu. L-au acceptat, cu credință și în umilință, pe Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Prin sângele Lui, au primit iertarea pentru „păcatele dinainte” (Romani 3:25).
Pocăința s-a văzut în viața lor. Au crezut, au fost botezați și apoi au început să trăiască o viață nouă, să fie ființe noi în Hristos Iisus. Însă nu ca să mai trăiască înrobiți de poftele de mai înainte, ci, prin credința în Fiul lui Dumnezeu, să calce pe urmele Sale, să reflecte caracterul Său și să devină curați, după cum El Însuși este curat. Lucrurile pe care înainte le urau acum le iubeau, iar lucrurile pe care altădată le iubeau acum le urau. Cei mândri au devenit umili, cei înfumurați și disprețuitori au devenit serioși și supuși. Cei batjocoritori au devenit respectuoși, bețivii au devenit abstinenți și desfrânații au devenit curați. Creștinii au renunțat la stilul înșelător de viață al lumii și nu mai căutau „podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci… omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu” (1 Petru 3:3,4).
Redeșteptările i-au făcut pe oameni să-și analizeze, în umilință, pornirile inimii, fiind caracterizate de apeluri solemne adresate păcătoșilor și de o compasiune plină de iubire față de cei răscumpărați prin sângele lui Hristos. Bărbați și femei se rugau insistent la Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor. Rezultatele unor astfel de redeșteptări s-au putut vedea în numărul impresionant de oameni care nu se dădeau înapoi de la abnegație și sacrificiu, ci se bucurau că erau considerați demni să sufere batjocuri și să treacă prin încercări pentru Hristos. Cei din jur vedeau o transformare în viața celor care declarau că se încred în numele lui Iisus. Societatea a avut de câștigat prin influența lor. Ei adunau împreună cu Hristos și semănau în Duhul, pentru a culege viața veșnică.
Despre ei se putea spune: „Întristarea voastră v-a adus la pocăință.” „Când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăință care duce la mântuire și de care cineva nu se căiește niciodată, pe când întristarea lumii aduce moartea. Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu ce frământare a trezit în voi! Și ce cuvinte de dezvinovățire! Ce mânie! Ce frică! Ce dorință aprinsă! Ce râvnă! Ce pedeapsă! În toate, voi ați arătat că sunteți curați în privința aceasta” (2 Corinteni 7:9-11).
Acesta este rezultatul acțiunii Duhului lui Dumnezeu. O pocăință nu este reală decât dacă produce o schimbare. Dacă dă gajul înapoi, dacă restituie ce a furat, dacă își mărturisește păcatele și îi iubește pe Dumnezeu și pe semenii lui, păcătosul poate fi sigur că a găsit pacea cu Dumnezeu. Acestea au fost rezultatele redeșteptărilor religioase din trecut. Judecate după urmările lor, se vedea că erau binecuvântate de Dumnezeu, în vederea mântuirii și înălțării oamenilor.
Însă multe redeșteptări din timpurile moderne prezintă un contrast vizibil cu acele manifestări ale harului divin care au însoțit mai înainte eforturile slujitorilor lui Dumnezeu. Este adevărat că se trezește un viu interes, că mulți se declară convertiți și că numărul membrilor din biserici crește. Totuși rezultatele nu sunt de așa natură încât să garanteze faptul că a avut loc și o creștere corespunzătoare în ce privește adevărata viață spirituală. Lumina care strălucește un timp se stinge curând, lăsând în urmă un întuneric mai dens decât înainte.
Redeșteptările populare deseori nu fac altceva decât să stârnească emoțiile, satisfăcând curiozitatea pentru ceea ce este nou și senzațional. Convertiții astfel câștigați nu au o dorință prea mare să asculte adevărul biblic și manifestă puțin interes pentru mărturiile profeților și ale apostolilor. Dacă nu conține ceva cu un caracter senzațional, serviciul religios nu prezintă nicio atracție pentru ei. Un mesaj care face apel numai la rațiune nu trezește niciun răspuns. Avertizările clare ale Cuvântului lui Dumnezeu, care au legătură directă cu interesele lor veșnice, nu sunt luate în considerație.
Pentru fiecare suflet cu adevărat convertit, relația cu Dumnezeu și cu lucrurile veșnice va constitui marea temă a vieții. Dar unde este spiritul consacrării față de Dumnezeu în bisericile populare de astăzi? Convertiții nu renunță la mândria și iubirea lor pentru lume. Nu sunt mai dispuși să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-L urmeze pe blândul și umilul Iisus decât erau înainte de convertire. Religia a ajuns bătaia de joc a necredincioșilor și a scepticilor, deoarece atât de mulți care-i poartă numele nu-i cunosc principiile. Puterea evlaviei aproape a dispărut din multe biserici. Picnicuri, scenete, bazare, case luxoase, etalare personală – toate acestea au îndepărtat gândurile oamenilor de la Dumnezeu. Proprietățile, averile și preocupările lumești absorb mintea, iar problemelor de interes veșnic abia dacă li se acordă atenție în treacăt.
Cu tot declinul general al credinței și al evlaviei, în aceste biserici sunt și urmași adevărați ai lui Hristos. Înainte de revărsarea finală a judecăților lui Dumnezeu asupra pământului, în mijlocul poporului lui Dumnezeu se va manifesta o redeșteptare a adevăratei evlavii cum nu s-a mai văzut din timpurile apostolice. Duhul și puterea lui Dumnezeu se vor revărsa peste copiii Săi. Atunci, mulți se vor despărți de acele biserici în care iubirea pentru lumea aceasta a luat locul iubirii pentru Dumnezeu și Cuvântul Său. Mulți clerici și laici vor accepta cu bucurie marile adevăruri menite să pregătească un popor pentru a doua venire a Domnului. Dușmanul sufletelor dorește să împiedice această lucrare și, înainte să vină timpul pentru o asemenea mișcare, el va încerca să o oprească printr-o contrafacere. În acele biserici pe care le poate aduce sub puterea lui, va face în așa fel încât să pară că s-a revărsat o binecuvântare deosebită de la Dumnezeu; se va manifesta ceea ce va fi considerat un mare interes religios. Mulțimile vor jubila: „Dumnezeu lucrează în mod minunat!”, când, de fapt, acționează un alt spirit. Sub o mască religioasă, Satana va căuta să-și extindă influența asupra lumii creștine.