Dar fiara cu coarne ca de miel a fost văzută „ridicându-se din pământ”. În loc să cotropească alte puteri pentru a se consolida, națiunea reprezentată astfel trebuia să se ridice dintr-un teritoriu neocupat anterior și să se dezvolte treptat și pașnic. Deci nu putea să se ridice dintre popoarele aglomerate și mereu în luptă din Lumea Veche – acea mare tulburată de „noroade, gloate, neamuri și limbi”. Trebuie căutată, prin urmare, în Apus.
Ce națiune din Lumea Nouă se ridica la putere în anul 1798, având perspectiva forței și măreției și atrăgând atenția întregii lumi? Interpretarea simbolului nu lasă loc vreunui dubiu. O singură națiune, și numai una, corespunde descrierii din această profeție, care face referire indiscutabil la Statele Unite ale Americii. În repetate rânduri, ideile – aproape aceleași cuvinte – aparținându-i profetului au fost folosite involuntar de oratori și istorici pentru a descrie apariția și dezvoltarea acestei națiuni. Fiara a fost văzută „ridicându-se din pământ”; potrivit traducătorilor, cuvântul „ridicându-se”, folosit aici, înseamnă literal „a crește, a răsări ca o plantă”. Așa cum am văzut, națiunea trebuia să apară într-un teritoriu neocupat până atunci. Un scriitor renumit, descriind ascensiunea Statelor Unite, vorbește despre „taina apariției acestei națiuni într-un pământ neocupat” și adaugă: „Ca o sămânță tăcută am crescut, devenind un imperiu” (G. A. Townsend, The New World Compared With the Old, p. 462). O revistă europeană din 1850 se referea la Statele Unite ca la un minunat imperiu care „iese la lumină” și „în tăcerea pământului își adaugă zilnic putere și măreție” (The Dublin Nation). Edward Everett, într-un discurs despre părinții peregrini fondatori ai acestei națiuni, afirma: „Au căutat ei oare un loc retras, inofensiv prin obscuritatea lui și sigur prin izolarea lui, unde mica biserică din Leyden să se poată bucura de libertate de conștiință? Iată regiuni întinse peste care, în cuceriri pașnice, (…) ei au purtat stindardul crucii!” (Discurs ținut la Plymouth, Massachusetts, 22 decembrie 1824, p. 11).
„Avea două coarne ca ale unui miel.” Coarnele ca ale unui miel indică tinerețe, nevinovăție și blândețe, reprezentând fidel caracterul Statelor Unite când i-au fost prezentate profetului ca „ridicându-se” în anul 1798. Printre exilații creștini care s-au refugiat primii în America și au căutat refugiu din calea persecuției regilor și a intoleranței preoților s-au numărat mulți care erau hotărâți să construiască o formă de guvernământ pe temelia încăpătoare a libertăților civile și religioase. Vederile lor și-au găsit expresia în Declarația de Independență, care proclamă marele adevăr că „toți oamenii sunt creați egali” și au dreptul inalienabil la „viață, libertate și fericire”. Iar Constituția le garantează oamenilor dreptul la autoguvernare, prevăzând ca reprezentanții aleși prin votul poporului să elaboreze și să aplice legi. Libertatea credinței religioase a fost de asemenea garantată, fiecărui om fiindu-i permis să se închine lui Dumnezeu potrivit propriei conștiințe. Republicanismul și protestantismul au devenit principiile fundamentale ale națiunii. Aceste principii constituie secretul puterii și prosperității ei. Cei persecutați și asupriți din întreaga creștinătate s-au îndreptat spre această țară cu interes și speranță. Milioane de oameni au debarcat pe țărmurile ei și Statele Unite au ajuns printre cele mai puternice națiuni ale pământului.
Dar fiara cu coarne ca ale unui miel „vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; și făcea ca pământul și locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. (…) Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei care avea rana de sabie și trăia” (Apocalipsa 13:11-14).
Coarnele ca ale unui miel și glasul de balaur indică, din punct de vedere simbolic, o contradicție flagrantă între declarațiile și practicile țării reprezentate în felul acesta. „Vorbirea” unei națiuni se concretizează în acțiunile puterii ei legislative și juridice. Prin aceste acțiuni vor fi contrazise principiile liberale și pașnice pe care le pusese cândva la temelia guvernării ei. Anticiparea că va vorbi „ca un balaur” și va exercita „toată puterea fiarei dintâi” prevestește clar apariția atitudinii de intoleranță și de persecuție manifestate de țările reprezentate prin balaur și prin fiara care semăna cu un leopard. Afirmația că fiara cu două coarne „făcea ca pământul și locuitorii lui să se închine fiarei dintâi” arată că această națiune își va exercita autoritatea în direcția impunerii unei forme ce va constitui un act de închinare la papalitate.
Un astfel de demers va fi categoric opus principiilor de conducere ale acestei națiuni, instituțiilor ei libere, afirmațiilor directe și solemne din Declarația de Independență și din Constituție. Fondatorii încercaseră în mod înțelept să evite folosirea de către biserică a puterii civile, care duce inevitabil la intoleranță și persecuție. Constituția prevede: „Congresul nu va da nicio lege privind instaurarea sau interzicerea exercitării libere a vreunei religii” și „religia nu va fi pusă ca o condiție de calificare pentru vreo funcție de răspundere publică în Statele Unite”. Impunerea unei legi cu caracter religios de către autoritatea civilă poate fi făcută numai prin violarea flagrantă a acestor garanții ale libertății. Dar tocmai inconsecvența unui asemenea demers este redat de simbolul profetic. Fiara cu coarne ca ale unui miel – care inspiră curăție, blândețe și nevinovăție – vorbește ca un balaur.
„Ea le-a zis locuitorilor pământului să facă un chip fiarei.” Aici se face clar referire la o formă de guvernământ în care puterea legislativă îi aparține poporului, cea mai remarcabilă dovadă că Statele Unite este țara indicată de profeție.
Dar ce este „chipul fiarei” și cum urmează să fie făcut? „Chipul” – imaginea, reproducerea – este realizat de către fiara cu două coarne și o înfățișează pe prima dintre fiare. Pentru a afla ce este „chipul fiarei” și cum urmează să fie făcut, trebuie să studiem trăsăturile fiarei însăși, ale papalității.
Când biserica primară a decăzut, îndepărtându-se de simplitatea Evangheliei și acceptând ritualuri și obiceiuri păgâne, ea a pierdut Duhul lui Dumnezeu și puterea Sa. Pentru a domina conștiința oamenilor a căutat sprijinul puterii civile. Astfel a rezultat papalitatea, o biserică exercitând control asupra puterii statului și folosind-o pentru a-și realiza propriile scopuri, în special acela de pedepsire a „ereziei”. Pentru ca Statele Unite să realizeze o imagine a fiarei, puterea religioasă trebuie să controleze în așa măsură puterea civilă, încât autoritatea statului să fie folosită de biserică pentru a-și îndeplini propriile scopuri.
Ori de câte ori a obținut putere civilă, biserica a folosit-o ca să-i pedepsească pe cei care nu erau de acord cu doctrinele ei. Bisericile protestante care au călcat pe urmele Romei, încheind alianțe cu puterile seculare, au manifestat o dorință asemănătoare de a restrânge libertatea de conștiință. Un astfel de exemplu este persecutarea îndelungată a dizidenților de către Biserica Angliei. În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, mii de pastori dizidenți au fost constrânși să fugă din biserici și mulți, atât pastori, cât și laici, au fost pedepsiți cu amenzi, închisoare, tortură și martiraj.