Dragă prietene,
Deschizându-mi sufletul înaintea ta, în timp ce scriu aceste rânduri, recunosc că trec printr-o perioadă de mare dezamăgire. Mă gândesc atât la lucrarea pentru cauza lui Dumnezeu, cât și la starea bisericii: multe responsabilități și muncă, puține satisfacții, multă răutate și împotrivire, nepăsare. Ca să pot continua în vremuri ca acestea, am învățat că eu, ca urmaș al lui Hristos, sunt obligat să-mi analizez situația cu multă sinceritate. E nevoie neapărat să identific ariile vieții și lucrării care au nevoie de o resetare.
Vremurile dificile ne conștientizează că trăim pe un teritoriu ostil, unde prințul întunericului influențează lumea, și astfel, provocările sunt inevitabile. Lupta este grea, căci înfruntăm constant opoziția forțelor spirituale. Dar, mai mult decât orice, știm că dragostea statornică a lui Dumnezeu nu încetează niciodată să ne ofere o fundație stabilă. Privim spre viitor, dar ne ancorăm în prezentul în care știm că bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare! (Plângerile lui Ieremia 3:22-23)
El ne vede și ne aude, chiar și când ne simțim invizibili și copleșiți de circumstanțe. Singura direcție sigură pentru noi e să fugim mereu spre Dumnezeu – nu de Dumnezeu. Recunoscând și îmbrățișând dragostea lui Dumnezeu, care depășește cunoașterea, ne ajutăm pe noi, în primul rând, să rămânem cu picioarele pe pământ și să mergem înainte.
Te sfătuiesc să-ți înțelegi rolul în marele plan al lui Dumnezeu, folosindu-ți experiențele personale, chiar și pe cele dureroase, pentru a putea contribui la un bine mai mare și la împlinirea scopurilor Sale!
Cu prietenie, Dragoș Brașoveanu
AMiCUS Paris