Dragă prietene,
Oare doar eu am atâtea gânduri și idei care îmi neliniștesc sufletul și mă rod pe interior ca un vierme care și-a găsit gazdă un fruct bine copt? Zilnic, mii de gânduri circulă prin traseul aglomerat al neuronilor. Unele fraze le-am auzit atât de des, încât și eu am început să le cred. Am ajuns, la un moment dat, să mă simt pierdută și să nu mai știu cine sunt și care e scopul meu pe acest pământ. Nu cred că viața este o întâmplare, ci cred că Cel care a creat-o are pentru fiecare dintre noi un plan pe acest pământ. Sunt sigură că există un viitor mai bun decât viața pe acest pământ, dar de ce uneori văd viața doar ca un show de supraviețuire?
De ce mi-a fost oferită libertatea de a alege, dacă oricum greșesc? Toate promisiunile pe care le fac în momentele mai dificile cred că au depășit demult numărul zilelor mele trăite pe acest pământ. Mă simt goală pe interior, chiar dacă sufletul, într-atâtea încercări, geme după căutarea liniștii sufletești.
Totuși, recunosc că Cel care m-a creat nu m-a lăsat niciodată la greu. El știe gândurile pe care le am, El știe ce preț de răscumpărare a plătit pentru mine cu sângele Său. Cea mai mare realizare pe care am avut-o până acum este că visurile și scopurile mele, oricât de ambițioase și mărețe ar putea fi, nu se compară cu planul Său pentru mine.
Aleg să îmi încredințez toate simțămintele, gândurile și fricile în mâna Lui. El știe care este timpul și locul potrivit pentru orice lucru. Lui Îi ofer tot ce am: inima mea zdrobită, împietrită și plină de răni. În astfel de momente, să mergem la Isus atunci când nu mai putem este tot ceea ce avem nevoie, tot ceea ce trebuie să facem…
Te încurajez, drag prieten: Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții. (Proverbele 4:23)
Cu prietenie, Adriana-Dana Vîlcu
AMiCUS Târgu Mureș