Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Emima Bucur
- Categorie: Devoțional exploratori
De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veselește și trupul mi se odihnește în liniște.
Psalmii 16:9
Discutând cu Maria, una dintre membrele bisericii, am aflat că are probleme de sănătate; o durea spatele foarte tare. Din păcate, după un timp am aflat că va merge la spital să se opereze la coloană. Cu tehnologia care este acum, operația care urma să i se facă nu era complicată, ba chiar și recuperarea se preconiza ca fiind rapidă.
Ne-am rugat atât înainte, cât și după operație. O mai sunam sau îi mai scriam câte un mesaj să văd cum se mai simte. Cu ajutorul lui Dumnezeu, prin mâinile medicilor și ale asistentelor, Maria s-a făcut bine.
Însă ce e important acum urmează: de fiecare dată când vorbeam cu Maria, îmi spunea că este bucuroasă; bucuroasă că a ajuns la biserică, bucuroasă că a deschis ochii în dimineața respectivă, bucuroasă că Domnul îi va purta de grijă la spital, bucuroasă că, indiferent ce va fi, va fi bine. Bucuria se vedea pe chipul ei, nu doar se simțea în cuvintele ei. Uneori îmi trimitea scurte înregistrări cu ea cântând cu bucurie diverse refrene din melodii care-I aduc slavă lui Dumnezeu.
În această dimineață (momentul în care scriu acest devoțional), întrebând-o cum se mai simte, mi-a răspuns cu aceeași bucurie. Însă s-a întristat când a început să-mi povestească despre una din doamnele cu care s-a întâlnit la spital. Amândouă s-au operat în aceeași zi, de aceeași problemă, doar că Maria este bine, iar doamna respectivă trebuie să se opereze din nou.
Nu știm de ce Dumnezeu a îngăduit așa, poate că Maria a fost și trebuie să fie în continuare un exemplu pentru acea doamnă – bucuria Mariei cu siguranță o va ajuta.
Bucuria se vede și pe fața ta?
Provocare: Caută să vorbești cu cel puțin două persoane despre o reușită și bucură-te împreună cu el/ea cântând /cântându-i imnul explo.
- Detalii
- Scris de: Emima Bucur
- Categorie: Devoțional exploratori
Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.
Romani 12:12
Într-o zi, ne-am dus cu familia într-un loc în care, între patru copaci, era făcut un traseu pe sfori pentru copii. Imediat ce am coborât din mașină, copiii s-au dus pe traseu. Noi, părinții, ne-am așezat pe niște scaune, discutând și supraveghind joaca copiilor.
La un moment dat, băiatul meu se așezase pe un pătrat plan din scânduri: două paralele și cinci perpendiculare pe primele. Era tare liniștit pe acel postament, deși era la înălțime și se mai și mișca pentru că era pe corzi.
Uitându-mă la el cât de relaxat stătea acolo sus, mi-am zis: Una din cele două scânduri paralele sunt eu, cealaltă este Dumnezeu. Pe noi doi ne leagă cele cinci scânduri care sunt reprezentate de rugăciuni – cu cât mai multe rugăciuni, cu atât mai strânsă și sigură este relația mea cu El. Pe aceste două „scânduri”, stând acolo este așa de liniștit. Încă o dată mi-am confirmat cât de importantă este legătura cu Dumnezeu.
Fiul meu ne-a căutat cu privirea, ne-a făcut cu mâna, apoi și-a continuat traseul. Ei bine, cu cât există mai multe rugăciuni care să-ți întărească relația cu Dumnezeu, cu atât mai ușor vei trece pe acest traseu al vieții de explorator. Fie că vei întâlni oameni răi, fie că vin probleme de sănătate, fie că ai teze și teste, oricât de multă greutate se va așeza pe pătratul relației tale cu Dumnezeu, nu ți se va întâmpla nimic rău.
Provocare: Vorbește cuiva astăzi despre importanța rugăciunii. Roagă-te ca Dumnezeu să-ți arate cui și ce să spui.
- Detalii
- Scris de: Emima Bucur
- Categorie: Devoțional exploratori
Rugaţi-vă neîncetat.
1 Tesaloniceni 5:17
„Rugăciunea este deschiderea inimii noastre înaintea lui Dumnezeu, ca înaintea unui prieten. Aceasta nu pentru că este necesar să-L informăm pe Dumnezeu cu privire la persoana noastră, cine suntem noi, ci pentru ca noi să putem fi capabili să-L primim. Rugăciunea nu-L coboară pe Dumnezeu la noi, ci ne înalță pe noi la El.
Când Domnul Hristos a fost pe pământ, El i-a învățat pe ucenici cum să se roage. El i-a sfătuit să prezinte nevoile lor zilnice înaintea lui Dumnezeu și să așeze toată povara lor asupra Lui. Asigurarea pe care El le-a dat-o, că cererile lor vor fi ascultate, este de asemenea o asigurare și pentru noi.
Însuși Domnul Hristos, în timp ce Se afla printre oameni, Se ruga foarte des. Mântuitorul nostru S-a identificat cu nevoile și slăbiciunile noastre și, făcând astfel, El a devenit un rugător, un petiționar zelos ce căuta să primească de la Tatăl Său energii noi pentru împlinirea datoriei și pentru a face față încercărilor. În toate lucrurile, El este exemplul nostru. În necazurile noastre, El este asemenea unui frate «care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi»; dar, fiind fără păcat, ființa Sa se dădea înapoi cu dezgust de la tot ceea ce era rău. Într-o lume plină de păcat, El a trecut prin lupte și chinuri sufletești. Natura Sa omenească făcea ca rugăciunea să devină o necesitate și un privilegiu. El găsea mângâiere și bucurie în comuniunea cu Tatăl Său. Dacă Mântuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu, a simțit nevoia rugăciunii, cu mult mai mult ființele muritoare, slabe și păcătoase trebuie să simtă nevoia de rugăciune continuă și stăruitoare.” (CCH)
Provocare: Ia-ți timp și fă astăzi cea mai lungă rugăciune din viața ta, adică roagă-te neîncetat (când mergi, când scrii, când mănânci, când ești în pauză, când ...).
- Detalii
- Scris de: Emima Bucur
- Categorie: Devoțional exploratori
Ci am propovăduit întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudeea și la neamuri, să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu și să facă fapte vrednice de pocăinţa lor.
Faptele apostolilor 26:20
Hai să-ți amintești (înveți) ceva despre urmele lăsate de animale.
„Urmele ne spun în ce mediu trăieşte animalul şi ce face cel mai bine. De exemplu, picioarele membranate ne spun că animalul trăieşte în apă cel puţin o parte din viaţa lui. Labe mari în faţă indică faptul că animalul trebuie să sape pentru hrana şi/sau adăpostul lui.
Urmele ne pot spune cât de înalt este animalul. Dacă urmele sunt apropiate, animalul este scund; dacă urmele sunt depărtate mult, animalul este înalt.
Urmele ne pot spune ce face animalul. Aleargă? Poate târăşte ceva după el. Urma ne poate spune dacă animalul a fost rănit de o capcană a unui vânător. Pentru a şti dacă animalul vânează stând la pândă, trebuie să observi urma lui. Dacă pândeşte, înseamnă că în timp ce merge îşi plasează picioarele din spate exact în acelaşi punct în care au fost cele din faţă. Animalele fac acest lucru în timp ce vânează deoarece pot să vadă unde îşi pun picioarele din faţă, în aşa fel încât să nu rupă rămurele sau să facă vreun zgomot de la frunze. Dar ele nu-şi pot vedea picioarele din spate. Deci, aşezându-şi picioarele din spate în acelaşi loc unde au fost cele din faţă, se pot mişca tiptil, în linişte. Animalele nu fac acest lucru în timp ce aleargă.
Urmele ne pot spune cu cât timp în urmă a trecut animalul pe acolo. În cercetarea şi urmărirea unui animal, este important să se poată determina vechimea urmei (timpul care s-a scurs de la trecerea animalului care a lăsat-o). Vechimea urmei se poate deduce după aspectul ei şi după unele amănunte ajutătoare. Urma proaspătă are un desen mai neted, cu marginile bine conturate sau tăiate (pe un teren favorabil), cu amănunte vizibile ale tălpii sau labei. O urmă veche este mai ștearsă.”
Fie că faci sau nu faci ceva, mereu rămâne o urmă pe unde ai trecut. Fă ca astăzi urmele lăsate de cuvintele și faptele tale să fie spre binele tău și al celorlalți.
Provocare: Mergi la un vecin și întreabă-l dacă astăzi îi poți fi de folos cumva, dacă îl poți ajuta cu ceva; dacă poți lăsa o urmă.
- Detalii
- Scris de: Emima Bucur
- Categorie: Devoțional exploratori
Dă-mi dar înţelepciune și pricepere, ca să știu cum să mă port în fruntea acestui popor! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta atât de mare?”
2 Cronici 1:10
„Inimile oamenilor din popor s-au întors către Solomon, așa cum fuseseră pentru David și ei i s-au supus în toate lucrurile. Domnul trimite pe îngerul Său să-l învețe pe Solomon printr-un vis, în timpul nopții. El visează că Dumnezeu vorbește cu el. «Și Dumnezeu a zis: 'Cere ce vrei să-ți dau'. Și Solomon a zis: 'Tu ai arătat o mare bunăvoință față de robul Tău David, tatăl meu, pentru că umbla înaintea Ta în credincioșie și curăție de inimă; i-ai păstrat această mare bunăvoință și i-ai dat un fiu care șade acum pe scaunul lui de domnie, cum se vede astăzi.... Dă dar, robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, ca să poată deosebi binele de rău; căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta așa de mare la număr?»” (AÎ)
Solomon a fost binecuvântat cu înțelepciune ca să poată conduce poporul. A fost credincios și curat la inimă, iar Dumnezeu i-a răsplătit.
Astăzi, Dumnezeu nu îți cere să judeci pe nimeni. Ba mai mult, îți spune: „Nu judeca ca să nu fii judecat.” Să nu cumva să îți petreci timpul cu lucruri care nu țin de tine. Judecata este a Domnului. Însă Dumnezeu, dornic să-ți ușureze și să-ți binecuvânteze viața, te întreabă și pe tine: „Explorator, …..... , cere, ce vrei să-ți dau?”
Provocare: Scrie în agendă răspunsul tău.