Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Emima Bucur
- Categorie: Devoțional exploratori
Și a scos pe Israel din mijlocul lor, căci în veac ţine îndurarea Lui! Cu mână tare și cu braț întins, căci în veac ţine îndurarea Lui.
Psalmii 136:11
În 1972, un tânăr pastor a plecat în partea amazoniană la tribul Campa pentru evanghelizare. Era vineri. Avea de mers pe jos prin pădurea amazoniană două ore.
Pentru că a început ploaia, iar întunericul se așternea din ce în ce mai dens, tânărul a pierdut poteca și a început să rătăcească prin deasa pădure, încercând să găsească calea către colibe, către trib. Deși, încercând să se încurajeze, se grăbea cu pași repezi către nicăieri…, era pierdut. În disperarea lui, a alunecat într-o vale de vreo cinci, șase metri. În zadar a încercat să iasă de acolo prinzându-se de crengi și plante. Era flămând, ud și murdar.
La un moment dat, de spaima pericolelor junglei, a început să rememoreze evenimentele din viața lui — ca un film — din copilărie până la momentul prezent, concluzionând că tot ceea ce a făcut a fost doar o formă, atât viața lui spirituală, precum și cea fizică. În acele momente când avea nevoie de ajutor, în râpă, s-a rugat și și-a predat viața în mâna lui Isus, promițând că viața lui nu va mai fi doar lege și reguli, ci va trăi cu Isus, un Isus prezent în inima și în gândurile lui.
După rededicarea lui, i-a venit în minte o regulă a junglei: când te pierzi, strigi. Dacă te aude cineva, va striga și el până cei doi ajung unul la celălalt. Așa că s-a apucat de strigat. De departe s-a auzit o voce care, pe măsură ce striga, se auzea tot mai aproape, iar la un moment dat, cel care îi răspundea a ajuns la el. I-a întins mâna, l-a scos din vale și a început să-l conducă prin pădure până la ușa colibei la care trebuia să ajungă. Deși pastorul l-a întrebat pe cel care îl ajuta cine este și unde merge, călăuza nu i-a răspuns nimic. Dimineața, pastorul l-a întrebat pe proprietarul colibei: Cine a fost indianul care m-a adus noaptea trecută la colibă? Proprietarul nu văzuse pe nimeni.
Tu, explorator, gata să mergi oriunde azi, poate nu te vei afla fizic într-o groapă, dar asigură-te că nu ești spiritual așa. Cheamă-L pe Isus în viața ta, strigă-L în rugăciune până vine să te scape de frică, foame, durere... și lasă-te condus pe poteca dreaptă a vieții.
Provocare: Citește despre pădurea amazoniană. Imaginează-te în pădure, ca pastorul din povestire. Înalță acum rugăciunea rededicării tale față de Isus.
- Detalii
- Scris de: Emima Bucur
- Categorie: Devoțional exploratori
Samuel a zis întregii case a lui Israel: „Dacă din toată inima voastră vă întoarceţi la Domnul, scoateţi din mijlocul vostru dumnezeii străini și astarteele, îndreptaţi-vă inima spre Domnul și slujiţi-I numai Lui, și El vă va izbăvi din mâna filistenilor.”
1 Samuel 7:3
„În iunie 1842, domnul Miller și-a prezentat cea de-a doua serie de prelegeri în biserica de pe strada Casco, din Portland. Eu am considerat că este un mare privilegiu pentru mine să particip la aceste adunări, deoarece căzusem în descurajare și nu mă simțeam pregătită să mă întâlnesc cu Mântuitorul. Miller era un vorbitor captivant, iar îndemnurile lui li se potriveau atât celor ce se declarau creștini, cât și celor nepocăiți și erau pline de putere. Uneori, atmosfera adunărilor sale era de o solemnitate atât de profundă, încât devenea copleșitoare. Mintea nenumăraților ascultători era pătrunsă de simțământul crizei iminente a evenimentelor care aveau să urmeze în istoria omenirii. Mulți cedau în fața convingerii inspirate de Duhul lui Dumnezeu. Bărbați cu părul cărunt și femei în vârstă își căutau cu pași slăbiți locuri în sală. Oameni aflați în puterea maturității, tineri și copii, toți erau profund tulburați. Suspine, plâns și voci care rosteau laude la adresa lui Dumnezeu se înălțau laolaltă de pe altarul de rugăciune.
Eu am crezut cuvintele solemne rostite de slujitorul lui Dumnezeu și mă durea inima când cineva li se opunea sau făcea din ele un subiect de batjocură. Am participat adesea la aceste adunări și am fost convinsă că Domnul Isus urma să vină în curând pe norii cerului, dar marea mea frământare era aceea că nu mă consideram pregătită să-L întâlnesc. Gândurile îmi erau preocupate continuu de subiectul sfințirii inimii. Mai presus de orice, doream cu ardoare să primesc această mare binecuvântare și să simt că sunt pe deplin acceptată de Dumnezeu.” (SDVM)
Chiar dacă nu știm când va fi sfârșitul lumii, sfârșitul fiecărui suflet poate fi oricând. Hristos îți adresează astăzi chemarea, drag explorator, de a-L accepta ca mântuitor și de a te pregăti pentru cer.
Provocare: Invită astăzi un coleg sau un vecin la tine acasă (cerând voie părinților) și cântă-i trei imnuri de la explo. Spune-i despre provocarea de azi și, dacă va fi cazul, ce înseamnă explorator.
- Detalii
- Scris de: Emima Bucur
- Categorie: Devoțional exploratori
El s-a lepădat iarăși, cu un jurământ, și a zis: „Nu cunosc pe Omul acesta!”
Matei 26:72
În anul 1654 se naște voievodul Constantin Brâncoveanu. Tatăl său moare pe când era copil și rămâne în grija unui unchi care îl școlește cât poate de bine. În tinerețe, dând dovadă de iscusință și înțelepciune, în 1688, la stăruințele boierilor și conducătorilor, primește conducerea scaunului Țării Românești. Timp de aproape 25 de ani, fiind „împodobit de Dumnezeu cu daruri alese, el a cârmuit țara cu adâncă pricepere și înaltă priveghere, cu blândețe și răbdare creștinească”.
În 1714, niște boieri l-au trădat pe Brâncoveanu care, împreună cu fiii săi, a fost închis și torturat, pentru a da toate bogățiile către turci, la ordinul sultanului Ahmed al III-lea. Pentru că nu găsiseră bogății multe așa cum crezuseră, în final, i-au pus să aleagă între trecerea la mahomedanism și moarte. Refuzând acest lucru, s-a stabilit o zi pentru decapitare. „Acel nevolnic de sultan atotputernic era ferm convins că Brâncoveanu va ceda, că voievodul român se va lepăda de credința străbună şi va trece la religia musulmană. Era atât de sigur, încât a făcut un veritabil spectacol din acest moment al renunțării la Isus Hristos şi i-a invitat să asiste la biruința islamului asupra Crucii pe toţi ambasadorii de la Constantinopol, majoritatea reprezentanți ai unor state europene creștine. A convocat, cum am spune noi azi, toată mass-media, toate televiziunile, pentru un «show» cum nu se mai văzuse.
Însă, în ziua stabilită, în fața călăului, voievodul a zis: «Fiii mei, iată, toate avuțiile le-am pierdut. Să nu ne pierdem și sufletele! Stați tari, bărbătește, dragii mei, și nu băgați seamă la moarte. Priviți la Hristos, Mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a murit! Credeți tare în Aceasta și nu vă mișcați din credință pentru viața și lumea aceasta!»” (doxologia.ro)
Așa cum acest conducător și-a dat seama că nu merită să trăiești câțiva ani în schimbul veșniciei, așa să conștientizăm și noi că viața veșnică nici nu se poate compara cu aceasta... Putem pierde liniștiți viața aceasta, ca să trăim pe deplin fericiți în veșnicie.
Provocare: Memorează un text biblic care să te îmbărbăteze în vreme de strâmtorare.
- Detalii
- Scris de: Emima Bucur
- Categorie: Devoțional exploratori
Nimeni nu va putea să stea împotriva ta cât vei trăi. Eu voi fi cu tine cum am fost cu Moise; nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.
Iosua 1:5
Hellen avea aproape șase ani când, la un moment dat, și-a dat seama că se întâmplă ceva, era agitație prin casă. Nu putea întreba ce se întâmplă căci nu putea vorbi, nici nu putea vedea ce se întâmplă deoarece nu putea vedea — era și surdă, și oarbă. Pe când era foarte mică, se îmbolnăvise și își pierduse vederea și auzul.
Când simți mișcându-se podeaua, își închipui că e mama ei. Întinse mâna și cineva o prinse de mână, dar își dădu seama repede că nu era mama ei. Persoana care tocmai o prinsese de mână o trase cu grijă și îi dădu o îmbrățișare. Cu timpul avea să-și dea seama că acea persoană era învățătoarea ei, Anne.
Anne a încercat să o învețe pe micuța Hellen să comunice, punând-o să atingă obiecte, iar cu degetul îi scria în palmă, pe litere, numele obiectelor. S-a străduit mult, dar Hellen nu înțelegea ce vrea educatoarea să spună.
Într-o zi, după o încercare eșuată de a o învăța cuvântul „păpușă”, au ieșit la o plimbare. Annei i-a venit o idee: a pus mâna lui Hellen sub un jet lin de apă, iar în mână i-a scris: A...P...Ă.
În acel moment, Hellen și-a dat seama că semnele din palmă descriu acel lichid pe care îl bea cu atâta ardoare când îi era sete.
De atunci, cu această metodă, Hellen a reușit să descopere întreaga lume.
Hellen a trăit 88 de ani. A scris 12 cărți. A urmat toate ciclurile școlare, învățând franceza și germana. Pe parcursul vieții a primit o mulțime de onoruri în semn de recunoaștere pentru realizările ei.
Dacă citești acest devoțional, înseamnă că poți vedea. Mulțumește lui Dumnezeu pentru această binecuvântare și luptă-te ca, indiferent cu ce dificultate vei da piept, să o depășești. Să lupți să-ți realizezi visul vieții tale.
Provocare: Leagă-te la ochi timp de 10-15 minute. Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru faptul că poți vedea.
- Detalii
- Scris de: Emima Bucur
- Categorie: Devoțional exploratori
„Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul și I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus și mă voi duce să-L iau.”
Ioan 20:15
După ce Isus a suferit, a murit și a înviat, Maria Magdalena, în prima zi a săptămânii, s-a dus la mormânt. Spre surprinderea ei, Isus nu mai era în mormânt. Aleargă și le spune celor doi ucenici că Isus a fost luat din mormânt. Cei doi vin, constată într-adevăr că Isus nu mai era, apoi pleacă.
Maria însă așteaptă. Se așază afară, lângă mormânt, și începe să plângă. Ce-ar fi rezolvat zăbovirea ei acolo? Nu era mai bine să meargă să-L caute? Cum puteau schimba situația lacrimile care-i curgeau pe obraz?
Drag explorator, cumva mulțimea de informații, filme, activități, conturi pe rețelele de socializare, responsabilități, plăceri... te fac să nu-L mai găsești pe Isus? Cumva în viața ta îți apar atât de mult lucruri care îți fură timpul de a explora și de a te bucura de dragostea lui Dumnezeu? Așază-te!
Maria ședea la mormânt. Când s-a uitat în mormânt, a văzut îngerii.
Atunci când stai, vezi lucrarea îngerilor pe care Dumnezeu i-a trimis la tine.
Când Maria a întors privirea, L-a văzut pe Isus, dar ea credea că este grădinarul. Când Îl cauți pe Isus, s-ar putea să-L confunzi din cauza obiceiurilor rele sau a necazurilor.
Isus a întrebat-o pe Maria: „De ce plângi?” Atunci când tu plângi, când te rogi, ești pregătit să-L vezi pe Isus și El ți Se arată. „Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați.”
Maria răspunde: „Spune-mi unde L-ai pus și mă voi duce să-L iau.” Atunci când vrei să-L găsești pe Isus, faci tot ce ține de tine.
Isus i-a zis: „Marie!” Isus te strigă și pe tine pe nume și Se lasă găsit.
Când Maria a fost sigură că Isus înviase, s-a dus și le-a dus vestea ucenicilor. Când tu Îl vei descoperi cu adevărat pe Isus, vei spune lumii întregi că El este viu.
În fiecare seară la ora 19:00, te invit să-L rogi, în mod special, pe Dumnezeu să-ți dea înțelepciune ca să știi cum să le spui celor din jurul tău că El este viu.
Provocare: Scrie în agenda ta răspunsul la întrebarea lui Isus: „De ce plângi?”