Acela va locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine şi apa nu-i va lipsi.
Isaia 33:16
A fost o vreme în care aproape fiecare familie îşi producea singură hrana. Depozitarea de alimente pentru iarnă era o parte necesară a vieţii. Poate veni o vreme când acest lucru va fi din nou necesar. Pentru furnică şi pentru multe mamifere, depozitarea de hrană pentru iarnă este singura cale prin care poate trăi ca să vadă din nou primăvara.
Şobolanul bandicoot este un animal care trăieşte sub pământ, în India. Când se coace grâul, acest mic şobolan îşi petrece timpul umplându-şi vizuinile cu hrană. Această hrană depozitată salvează nu numai vieţile bandicooţilor ci, uneori, şi pe ale oamenilor. Când oamenii din satele din India sunt ameninţaţi cu foametea, ei jefuiesc cămările şobolanilor bandicooţi.
În Africa, o rudă a porcului spinos, numit șobolanul-cârtiță, depozitează, de asemenea, hrană. Acest animal colectează bulbi şi rădăcini, ca să umple cămările din vizuina sa. Dacă un bulb este depozitat în pământ va începe să încolţească curând, iar zahărul conţinut de bulb va fi folosit de frunzele care încolţesc. Aşa că șobolanul-cârtiță rupe cu dinţii părţile bulbului care vor să crească, astfel ca nici un element nutritiv să nu se piardă.
Cârtiţa obişnuită se hrăneşte, în principal, cu râme şi are un mod unic de a le depozita pentru iarnă. Ea taie cu dinţii vârful capului râmei, îl preface într-o minge şi îl pune într-o cameră specială. Totuşi, râma îşi va regenera curând capul şi va pleca, dacă cârtiţa nu mai are nevoie de ea pentru hrană. Astfel, aprovizionarea cu hrană nu se pierde niciodată.
Ştim că vremuri foarte dificile aşteaptă această lume. Ioel, vorbind despre „ziua Domnului”, descrie o vreme când sămânţa nu mai creşte, când ceea ce creşte se ofileşte şi când vitele nu vor mai avea hrană şi apă (Ioel 1:17-20). Nu va fi posibil să ne facem provizii pentru acea vreme. Atunci va trebui să depindem de ocrotirea sigură pe care Dumnezeu o va avea pentru cei credincioşi ai Săi.