Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.
1 Tesaloniceni 4:14

Viaţa unui liliac se axează pe a mânca şi a dormi. În programul lui există trei modalităţi de prindere a insectelor şi se bucură de două feluri de somn. Cea mai puţin folosită metodă de prindere a insectelor este cu gura. A doua este să le prindă în membrana în formă de cupă a cozii sale, preluând-o apoi, cu dinţii. Dar, de obicei, creatura pur şi simplu loveşte insecta cu coada, apoi îşi apleacă capul şi o prinde în dinţi.

Liliecii de laborator au demonstrat că pot mânca 175 de ţânţari în 15 minute şi 66 de molii sau 5 000 de insecte mici în mai puţin de 2 ore. Ei sunt astfel nişte agenţi foarte eficienţi în controlarea înmulţirii insectelor dăunătoare.

Odată cu venirea iernii, nu mai sunt destule insecte care să menţină în viaţă un liliac la nivelul lui normal de activitate, aşa că acesta poate migra spre sud, spre zone unde există mai multe insecte, sau poate hiberna.

Când alegerea este hibernarea, respiraţia se răreşte - de la 200 la 23 de respiraţii pe minut şi poate avea loc doar o dată la cinci minute. Bătăi­le inimii scad de la o medie între 400 şi 700 de bătăi pe minut la 7 până la 10 bătăi pe minut. Liliacul se trezeşte, uneori, din somnul lui adânc, ca să bea sau să mănânce insecte prezente în peşteră, dar nu părăseşte peștera până primăvara.

Nimeni nu ştie cum îşi dă el seama el când vine primăvara sau ce îl trezeşte. Dar Dumnezeu l-a făcut să ştie că primăvara este acolo. Aceste caracteristici ale liliacului sunt cumva asemănătoare celor ale oamenilor care trăiesc aici pe pământ şi aşteaptă revenirea lui Isus.

Mâncăm şi dormim şi vom supravieţui iernii spirituale şi vom fi gata să-L întâmpinăm pe Isus şi primăvara veşnică fie trăind până când va veni acea zi, fie dormind în Isus, până la înviere. Pentru creştin, moartea este mai mult ca o hibernare. Creatorul care îl trezeşte pe liliac primăvara, ne va trezi pe fiecare dintre noi la o uimitoare viaţă nouă, care este dincolo de visurile noastre.