Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic.
Psalmul 51:10
Ştiai că un heleşteu îşi are propria durată de viaţă? Putem privi nașterea, dezvoltarea şi moartea unui heleşteu, într-o viaţă.
Când un heleşteu este creat, anumite plante încep să crească pe malurile sale şi, mai târziu, pe fund. În timp ce este umplut de pâraie, în el sunt puse seminţe şi mai multe plante. Păsările încep să viziteze heleşteul, aducând cu ele şi alte feluri de seminţe şi insecte şi alte ouă, care se prind de picioarele lor, după ce au vizitat alte heleştee. Treptat, sedimentul umple spaţiile dintre particulele de nisip şi heleşteul devine mai puţin adânc, iar malurile lui se îngustează. Sedimentul sufocă de asemenea anumite tipuri de viaţă animală şi ouăle lor. Astfel, condiţiile heleşteului se schimbă.
În prima parte a vieţii lui, heleşteul întreţine multe tipuri de păsări, peşti, plante şi insecte. Există zone de vegetaţie distincte de-a lungul liniei ţărmului, variind de la tineri copaci şi arbuşti din zona exterioară până la plante care îşi au rădăcinile pe fundul heleşteului.
Acumularea de sediment, muşchi, şi plante plutitoare face ca heleşteul să se micşoreze din ce în ce mai mult şi să devină mai puţin adânc. Pe măsură ce apa descreşte, varietatea de viaţă a plantelor şi animalelor scade şi ea. Fundul se umple cu noroi şi plantele care plutesc acoperă suprafaţa. Broaştele ţestoase şi peştii dispar. Heleşteul devine mlăştinos, cu foarte puţină apă. Când cele câteva bălţi se usucă şi mlaştina este înlocuită de copacii şi arbuştii care avansează, atunci vechiul heleşteu dispare, dacă omul nu-l sapă din nou.
Fiecare heleşteu pe care îl vezi se află într-un anume stadiu de viaţă. Dacă este drenat continuu, el va continua să trăiască; altfel va muri. Noroiul acumulat pe fund se îngroaşă din ce în ce mai mult, sufocând viaţa apei. O viaţă neglijată devine din ce în ce mai puţin adâncă, la fel ca heleşteul. Apa proaspătă devine stătută, într-un heleşteu neîngrijit. Şi viețile noastre, gândurile şi acţiunile noastre stagnează, dacă nu continuăm să ne reînnoim minţile în Hristos Isus.