Viața înseamnă relație. Cu mama, cu tata, apoi cu frățiorul, prietenii, partenerul de viață, copiii. La fel e și pe plan vertical. Mântuirea este eminamente o relație cu Dumnezeu bazată pe transparență, dedicare, bunătate, virtuți deprinse din viața de zi cu zi. Lipsa lor compromite atât viața aceasta, cât și cea viitoare, întrucât fericirea înseamnă iubire, iar iubirea înseamnă celălalt.
Avem nevoie de relații care ne vindecă pentru că suntem cu toții niște supraviețuitori răniți.
Iubesc opera Relațiile care ne vindecă pentru că mi-a fost dor să citesc o carte pe nerăsuflate, să îmi notez multe statistici relevante, să subliniez un sfert din carte, să rămân pe gânduri zâmbind sau lăcrimând asimilând soluțiile verificate și propuse.
Cartea e o mica enciclopedie despre familie. Pleacă de la date actuale obiective, îngrijorătoare. Aduce apoi cele mai bune remedii culese din zeci de cărți de specialitate. Peste tot Carmen strecoară sau varsă din belșug povețe practice îmbrăcate în limbajul ei rafinat, cald, artistic, profund, realist și aromat.
Orice om va fi îmbogățit de lectura acestei cărți, pentru că se adresează deopotrivă tinerilor și seniorilor, nefamiliștilor și părinților, celor văduvi și celor divorțați, sufletului încărcat cu frumoase amintiri sau brăzdat de leziuni emoționale.
Citez una din sutele de perle ale cărții Relațiile care ne vindecă – „Dacă în viață ar trebui să mături străzile, spunea Martin Luther King Jr., ar trebui s-o faci așa cum a compus muzică Beethoven sau cum a scris poezie Shakespeare. Ba încă atât de bine încât oricine, din cer și de pe pământ, să se oprească și să spună că în cutare loc a trăit un mare măturător. Dar dacă ceea ce ai de făcut nu e să scrii poezie, nici să îngrijești străzile orașului, ci să modelezi o viață pe care o ții pentru scurtă vreme în mâini?”
Spor la citit și iubit!