Știam că ziua va fi foarte solicitantă. Pe lângă rezolvarea problemelor curente eram concentrat pe ordonarea biroului și a tuturor materialelor în vederea predării responsabilităților noului director. Nici nu știu cum au trecut cei 19 ani de când am fost așezat în această onorantă poziție... Mai aveam doar câteva zile la dispoziție și apoi urma să intru în categoria pensionarilor. Din ce în ce mai insistent, gândurile mele se învârteau în căutarea răspunsului la o întrebare normală la acel moment al experienței mele: „Oare cum e să fii pensionar?”
„Trebuie să fie bine”, îmi ziceam. Gata cu programul de lucru, gata cu presiunea solicitărilor urgente, gata cu stresul zilnic! În schimb, voi avea timp pentru nepoțel, timp liber să fac ce vreau, ce-mi place...
Deodată în birou a intrat coordonatorul redacției și, parcă citindu-mi gândurile, m-a întrebat: „Sunteți pregătit pentru a fi pensionar?” M-am oprit din ceea ce făceam, intuind că nu așteaptă un răspuns la întrebare, cu atât mai mult cu cât avea mâinile la spate, ascunzând ceva. Cu un zâmbet larg, mi-a arătat ce ascundea. Era o carte. Era ultima apariție editorială a editurii noastre dragi, Viață și Sănătate. Redacția lucrase la acest proiect cu dorința de a-mi face o surpriză cu ocazia pensionării. Evident că nu m-au consultat nici în ce privește titlul sau coperta… Cu toate acestea, cartea arăta foarte bine și îmi plăcea titlul: Darul pensionării.
Am aruncat o privire asupra ei, apoi mi-am zis: „O voi citi când voi fi... pensionar!”
Și poate că nu ajungeam să mă gândesc curând la ea, dacă nu s-ar fi întâmplat într-o zi ceva ce m-a făcut să nu pot adormi în seara aceea. A fost ziua în care n-am primit niciun apel telefonic, ziua în care nu mi-a intrat în căsuța electronică niciun mesaj... „Chiar nu mai are nevoie nimeni de mine? Chiar nu mai contez? Asta înseamnă să fii pensionar?”
Am mers glonț la carte și am citit cu voce tare de două ori titlul: Darul pensionării. Am citit atunci 3 din cele 13 capitole și apoi am dormit... bine.
Azi cartea mea este nu doar citită, ci și subliniată. Și am folosit markere de culori diferite. Îmi place cum este scrisă. E foarte bine sistematizată și apreciez că autorul îmbină experiența personală cu interesante anecdote și istorisiri, cu studii și cercetări științifice și cu valoroase interviuri cu experți. Mai mult decât atât, la finalul fiecărui capitol este o interesantă și potrivită îmbinare a subiectului abordat cu exemple biblice, cu reflecții creștine.
Recomand Darul pensionării oricui este la pensie sau se gândește la ea. Fă-ți un cadou, chiar meriți!