Cartea Drumul spre Emaus le propune cititorilor un veritabil ocol al Bibliei în 52 de interviuri și, totodată, o metodă încurajatoare de a (re)descoperi textele sacre ale creștinismului. Astfel, în locul tradiționalei „citiri la rând” a Sfintelor Scripturi, fondatorul proiectului, Christian Sălcianu (aici în rolul unui Phileas Fogg avântat curajos pe tărâmul spiritual), și invitații săi la dialog le adresează tuturor celor interesați de studierea și de înțelegerea Bibliei o invitație inedită: să citească Cuvântul scris al lui Dumnezeu pe sărite, adică nu în ordinea canonică a cărților biblice, și totuși integral și urmărind un fir anume. Scopul unei astfel de citiri nu este căutarea originalității cu orice preț, ci evadarea din rutina aceea care, adeseori, și pentru mulți, a zădărnicit planurile de a parcurge toată Biblia.
Miza cărții Drumul spre Emaus este însă mai mare de atât, și anume să ajute cititorii să treacă de la acea lectură a Bibliei al cărei țel este simpla familiarizare cu conținutul acesteia la o investigare serioasă și amănunțită a conținutului Cărții cărților, la o aprofundare cutezătoare a sensurilor ei și, bineînțeles, la descoperirea relevanței pe care textele sacre, scrise cu mii de ani în urmă, o pot avea – la nivel individual, de biserică și de societate – în prezent.
Cartea se distinge prin pluralitatea celor intervievați, clerici și laici deopotrivă, dovedind cu prisosință că „săparea și recoltarea ogorului” biblic nu e apanajul celor cu studii teologice. Dimpotrivă, laicii care au participat la realizarea acestui proiect editorial, având ocupații dintre cele mai diverse, au arătat că interesul și pasiunea lor pentru Biblie pot fi la fel de mari ca ale celor care au făcut din studierea Scripturii o profesie. Femei și bărbați, de la tineri liceeni și absolvenți de facultate până la pensionari trecuți prin școala vieții, cei 50 de intervievați prezenți în cele 440 de pagini ale cărții reflectă o binecuvântată diversitate și o oglindă cinstită a Bisericii de azi.
Interviurile din Drumul spre Emaus sunt de fapt dialoguri, în care, adeseori, întrebările deschid perspective multiple și frumos nuanțate sau reprezintă în sine comentarii ample cu privire la textele biblice sau felurite stări de fapt. Răspunsurile, la rândul lor, degajă prospețime, reflectă apartenența la o școală de gândire sau alta, lansează ipoteze, subliniază certitudini, deschid orizonturi, pun punctul pe „i”, cercetează duhurile și trimit, fără doar și poate, către Marele Învățător și Mântuitor Isus Hristos.
Titlul cărții – Drumul spre Emaus – se concretizează astfel ca metaforă ce sugerează că lecturarea celor 52 de interviuri va însemna pentru fiecare cititor în parte o călătorie prin care se va trece de la nivelul de „ucenic plictisit” sau „discipol descurajat” la acela de „creștin viu”, în care înțelegerea Cuvântului a aprins nu o lumină, ci chiar Lumina lumii.