L-am cunoscut pe Ernesto Olivero acum 20 de ani la Torino, în Italia. Este președintele Fundației Umanitare Serming, care în fiecare zi dă de mâncare la circa 2.000 de persoane. Mulți dintre ei sunt români.
Ernesto a fost propus pentru nominalizare de două ori la Premiul Nobel pentru Pace. Era foarte bun prieten cu Maica Teresa din Calcutta, cu papa Ioan Paul al II-lea, cu Benedict al XVI-lea și este prieten bun și cu președintele Italiei.
L-am cunoscut la o conferință unde erau așteptate câteva sute de persoane și au fost prezente doar 3 (una eram eu), iar el a prezentat subiectul ca și cum ar fi fost 300. M-a uimit simplitatea, frumusețea și umilința sa. Deși este unul dintre cei mai importanți lideri italieni, este de o umilință greu de întâlnit.
El a transformat după război Arsenalul de arme din Torino în Arsenalul de pace. Acolo acum găsesc casă și masă oamenii abandonați pe stradă, imigranții și prostituatele. Totul a fost făcut cu rugăciune. În el am văzut vie experiența credinței. A lucrat după modelul lui Ghedeon, omul care a mers înainte, împotriva și în ciuda tuturor. A lucrat cu Dumnezeu.
Cartea când Leul devine ied vorbește de Samson, leul care se transformă în ied, omul mare care ajunge mic. Vorbește de Ghedeon, iedul care devine leu, omul mic care devine mare. O istorie dublă și opusă, în care se regăsesc viețile noastre.
Noi suntem Ghedeon și Samson, leul și iedul, într-o continuă luptă și schimbare.
Cartea ne ajută să regăsim misiunea la care am fost chemați, invitându-L pe Dumnezeu să ne susțină în luptele de eliberare de noi înșine, de „madianiți” sau „filisteni”.