Niciunul dintre noi nu e pregătit să devină părinte. Nu suntem pregătiți să înfruntăm realitatea, nu suntem pregătiți să avem grijă de un dar atât de prețios ce ne-a fost încredințat.
Știm de asemenea că părinții noștri au făcut greșeli în creșterea noastră și mulți dintre noi, ca părinți la rândul nostru, avem anumite carențe de caracter, pe care le ducem cu noi și în viața copiilor noștri. De cele mai multe ori, ceea ce am spus în copilărie că nu vom face la fel ca părinții noștri exact aceea facem.
Vreau să știi că nu e nimic greșit să-ți pui întrebări cu privire la creșterea minunii tale. Este perfect normal să te întrebi: Oare am procedat corect în această situație? Personal cred că viața noastră de părinte are nevoie de un profesor, de un îndrumător experimentat, pe care Îl regăsim în Hristos.
Autoarea cărții Școala părinților, Kay Kuzma, preia sfaturile presărate în Scriptură și le transmite pe înțelesul tuturor, într-o notă contemporană.
În această carte am descoperit că a fi părinte nu înseamnă numai să instruiești un omuleț mai mic, ci să te modelezi pe tine pentru a deveni un părinte eficient, un părinte conectat cu Divinul, un părinte care și-a rezolvat problemele interioare, un părinte care știe să ofere dragoste în momentele cele mai grele.
„Mulți părinți doar dau impresia că trăiesc. Ei înfruntă o problemă legată de creșterea copiilor, apoi altă problemă, dar fără să se conecteze la sentimentele lor. Ei doar există, nu trăiesc. Dacă ești și tu în această situație, atunci încearcă următoarele:
- Descoperă care este scopul tău în viață.
- Vizualizează ce tip de părinte vrei să fii.
- Ia deciziile necesare pentru a fi tipul de părinte dorit.
- Fii blând cu tine însuți.
- Descoperă lucrurile care te deranjează și planifică-ți viața în așa fel încât să îți menții aceste lucruri la minimum.
- Învață-i pe copii cum te aștepți să te trateze.” (Kay Kuzma, Școala părinților, p. 18)
Și, pentru a încheia într-o notă pozitivă, îți las un paragraf care m-a ajutat să gândesc mai optimist: „Dumnezeu lucrează într-un mod uimitor prin copiii mei ca să mă modeleze și să mă schimbe în bine.” (Kay Kuzma, Școala părinților, p. 18)
Nu uita, și părinții au nevoie de școală!