Am citit recent cartea Estera. Steaua Persiei, de Bradley Booth. Îl cunoșteam pe Bradley Booth din alte două cărți pe care le citisem – Lasă poporul Meu să plece! și Prin Marea Roșie și deșert –, așa că eram oarecum obișnuită cu stilul lui. Tocmai de aceea m-am bucurat când am văzut că Editura Viață și Sănătate a scos un nou titlu scris de el.
Citisem de mai multe ori cartea Estera din Biblie, dar niciodată nu am înțeles cât de complexă și provocatoare a fost viața ei, așa cum am înțeles acum. Autorul te poartă prin fascinanta civilizație persană, prin saloanele uriașe ale palatului imperial, lăsând impresia că le-a vizitat personal și acum doar și le amintește. În același fel reușește să creeze întreaga poveste. Estera pare o veche cunoștință de familie, care i-a destăinuit cândva dramele și bucuriile ei, visurile copilăriei, dificultățile de la curte și mai ales istoria intervențiilor lui Dumnezeu în viața ei.
Cartea este un exercițiu de imaginație, dar nu unul care îți oferă toate răspunsurile, ci unul care te provoacă să gândești mai departe, să creezi scena cu noi și noi personaje și situații, să observi detalii noi, dar mai ales să simți emoția personajelor de odinioară. Tocmai de aceea cred că este o carte potrivită pentru fiecare copil și adolescent.
Pe lângă istoria Esterei scrisă atât de frumos, felul în care Adrian Barbu a ales să ilustreze cartea îi dă un farmec deosebit. Ai impresia că și el a fost acolo și a fotografiat fiecare scenă pe care apoi a ilustrat-o.
La final, Estera nu mai pare un personaj din istoria uitată a Persiei, ci unul contemporan, unul care te provoacă la acțiune. Mi-a plăcut mult cum se încheie cartea:
„Estera se întreba în sinea ei dacă mai era și altceva ce ar fi putut face.”
Tocmai de aceea trebuie să citești această carte, pentru că ea te provoacă să te gândești dincolo de ceea ce nu poți, la ceea ce Dumnezeu poate face prin tine... Și, crede-mă, nici nu visăm ce planuri mari are El pentru fiecare dintre noi.