În ultima vreme am întâlnit tot felul de păreri cu privire la activitatea și scrierile lui Ellen White. Majoritatea părerilor vin pe fondul lipsei de informații, fără a se cunoaște metodele potrivite de interpretare a materialelor scrise de ea. Din acest motiv recomand această carte, ce reușește să explice într-un mod foarte accesibil, inclusiv pe înțelesul adolescenților, principiile de interpretare a scrierilor lui Ellen White, deschizând în acest fel noi orizonturi pentru pasajele aparent neclare.
Ellen White pe înțelesul adolescenților poate să-ți schimbe multe din ideile moștenite și te poate pune într-o poziție nouă, care să îți dea posibilitatea unei noi înțelegeri.
Poți afla despre viața lui Ellen White și unele aspecte ce țin de alegerea ei ca profet, ce înseamnă profet și cum ar trebui să înțelegem acest lucru în timpul nostru. Sunt luate în discuție aspecte din viața de zi cu zi a familiei White, relația dintre părinți, cât și relația dintre aceștia și copiii lor.
Multe dintre aspectele dificile prezentate în scrierile lui Ellen White își găsesc un loc pe paginile acestei cărți, subiecte de altfel controversate, cum ar fi: Cât de corect este să facem compilații din scrierile lui Ellen White? Este sexul ceva bun? Ce înseamnă să fii extremist?
Poți găsi în această carte idei despre îmbrăcăminte, alimentație și chiar machiaj. Unul dintre pasajele interesante sună cam așa: „Unii oameni înțeleg greșit legătura dintre corp și spirit, mai ales când vine vorba de mâncare. Ei fac aprecieri critice în privința mântuirii unora sau altora pe baza a ceea ce aceştia pun în gură. Dacă văd pe cineva că mănâncă prea multă carne sau că aduce vreun fel de mâncare cu brânză la o masă comună vegană ori că își comandă o mocca cu caramel sărat, imediat desconsideră umblarea respectivei persoane cu Isus. Adventiștii «adevărați» nu beau cafea sau băuturi răcoritoare care conţin cofeină, nu mănâncă friptură, nu iau în greutate, nu comandă cașcaval pe pizza lor și nu se bucură de acel gen de distracţii «lumești», ca montagne russe-ul, filmele sau jocurile de masă, sau de societate. Noi luăm aceste forme exterioare și le ridicăm la rang moral, un test decisiv al apartenenței sau nu la Isus” (p. 261).
Iată și concluziile acestei abordări: „În cazul în care mesajul privind sănătatea te face nefericit – probabil că l-ai înțeles greșit.” „Să avem grijă”, a scris Ellen, „să nu altoim în reformarea sănătății vreo mlădiță falsă în acord cu ideile noastre ciudate și deformate și întrețesute în trăsăturile noastre puternice de caracter, făcându-le să pară glasul lui Dumnezeu și judecându-i pe toți cei care nu văd lucrurile la fel ca noi” (p. 279).
Dacă ai ales să citești această carte, fii sigur că ai în mână o carte bună, scrisă cu argumente valabile și într-un stil plăcut, amuzant și agreabil adolescenților.