În același fel va fi proclamat și mesajul îngerului al treilea. Când va veni timpul să fie proclamat cu mare putere, Domnul va lucra prin oameni umili, conducând mintea celor care se dedică slujirii Sale. Aceștia vor fi calificați mai degrabă prin ungerea Duhului Său decât prin instruirea dată de instituțiile de învățământ. Bărbați ai credinței și ai rugăciunii vor fi impulsionați să meargă cu zel sfânt și să proclame cuvintele date de Dumnezeu. Păcatele Babilonului vor fi scoase la lumină. Rezultatele îngrozitoare ale impunerii datinilor bisericii de către autoritatea civilă, invazia spiritismului, progresul ascuns, dar rapid al puterii papale, toate vor fi demascate. Prin aceste avertizări solemne, oamenii vor fi treziți. Mii și mii de persoane, care n-au auzit niciodată cuvinte ca acestea, vor sta să asculte. Ei vor auzi cu uimire mărturia că Babilonul este biserica decăzută din cauza ereziilor și a păcatelor ei, pentru că a respins adevărul trimis din cer pentru ea. Când oamenii merg la preoții lor cu întrebarea răscolitoare: „Sunt aceste lucruri adevărate?”, aceștia le prezintă istorii inventate și prezic lucruri plăcute pentru a le potoli temerile și a le liniști conștiința trezită. Dar, întrucât mulți refuză să se mulțumească doar cu autoritatea oamenilor și cer un clar „Așa zice Domnul”, preoții și pastorii bisericilor populare, ca și fariseii din vechime, înfuriați că autoritatea le este pusă la îndoială, vor cataloga mesajul ca fiind de la Satana și vor instiga mulțimile iubitoare de păcat să-i insulte și să-i persecute pe cei care îl prezintă.
Pe măsură ce controversa se extinde și mintea oamenilor este atrasă către Legea lui Dumnezeu călcată în picioare, Satana se agită. Puterea care însoțește mesajul nu va face decât să-i înfurie și mai mult pe cei care i se împotrivesc. Preoții și pastorii vor face eforturi aproape supraomenești să oprească lumina, ca nu cumva să lumineze peste turma lor. Ei se vor strădui să descurajeze discutarea acestor probleme vitale, prin toate mijloacele de care vor dispune. Biserica va face apel la brațul tare al puterii civile și, în acest demers, susținătorii papalității și protestanții se vor uni. Pe măsură ce mișcarea pentru impunerea păzirii duminicii va deveni mai îndrăzneață și mai hotărâtă, se va recurge la lege în lupta contra păzitorilor poruncilor lui Dumnezeu. Ei vor fi amenințați cu amenzi și închisoare, iar unora le vor fi oferite poziții de răspundere și alte recompense și avantaje pentru a fi ademeniți să renunțe la credința lor. Dar răspunsul lor ferm va fi: „Arătați-ne din Cuvântul lui Dumnezeu greșeala noastră” – același răspuns pe care l-a dat și Luther în împrejurări asemănătoare. Cei care vor fi duși înaintea tribunalelor vor apăra cu putere adevărul, iar unii dintre cei care îi vor auzi vor fi determinați să ia poziție pentru păzirea tuturor poruncilor lui Dumnezeu. Astfel, lumina va fi dusă înaintea multor mii de oameni, care altfel n-ar afla nimic despre aceste adevăruri.
Ascultarea conștiincioasă de Cuvântul lui Dumnezeu va fi considerată revoltă. Orbiți de Satana, părinții se vor purta cu severitate și cruzime față de copiii lor credincioși. Stăpânul sau stăpâna îl va oprima pe servitorul care respectă poruncile. Sentimentele se vor răci. Copiii vor fi dezmoșteniți și alungați de acasă. Se vor împlini literal cuvintele lui Pavel: „Toți cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Iisus vor fi prigoniți” (2 Timotei 3:12). Când apărătorii adevărului vor refuza să onoreze sabatul duminical, unii dintre ei vor fi aruncați în închisori, alții vor fi exilați, iar alții vor fi tratați ca niște sclavi. Din punct de vedere omenesc, toate acestea par imposibile acum, dar, când va fi retras Duhul lui Dumnezeu, care ține totul în frâu, și oamenii vor rămâne sub stăpânirea lui Satana, care urăște principiile divine, vor avea loc manifestări neobișnuite. Inima omului poate să devină foarte crudă când temerea și iubirea de Dumnezeu dispar.
Când furtuna se apropie, un mare număr de credincioși care și-au declarat credința în mesajul îngerului al treilea, dar care n-au fost sfințiți prin ascultare de adevăr vor renunța la poziția exprimată și vor trece în rândurile opoziției. Alăturându-se lumii și împrumutând atitudinea ei, au ajuns să vadă lucrurile aproape în aceeași lumină. Când va veni testul, ei vor fi dispuși să aleagă partea ușoară, populară. Bărbați cu talent și cu bun renume, care odinioară s-au bucurat de adevăr, își folosesc acum puterile pentru a amăgi și a induce sufletele în eroare. Ei devin dușmanii cei mai înverșunați ai fraților lor de altădată. Când păzitorii Sabatului sunt aduși înaintea tribunalelor să răspundă pentru credința lor, acești apostați sunt agenții cei mai eficienți ai lui Satana pentru a calomnia și a acuza și, în același timp, a-i instiga pe conducători împotriva celor credincioși, prin mărturii false și insinuări.
În această perioadă de persecuție, credința slujitorilor Domnului va fi pusă la probă. Ei au proclamat avertizarea cu devotament, privind numai la Dumnezeu și la Cuvântul Său. Duhul lui Dumnezeu, care le-a mișcat inima, i-a constrâns să vorbească. Stimulați de un avânt sfânt și de un puternic impuls divin, și-au îndeplinit misiunea fără să calculeze rațional consecințele prezentării cuvântului dat de Domnul. Ei n-au ținut cont de interesele pământești, nici n-au căutat să-și conserve bunul nume sau viața. Totuși, când furtuna împotrivirii și calomniei va izbucni în direcția lor, unii, copleșiți de descurajare, vor fi gata să exclame: „Dacă am fi prevăzut urmările cuvintelor noastre, am fi tăcut.” Vor fi înconjurați de dificultăți. Satana îi va asalta cu ispite teribile. Misiunea pe care și-au asumat-o va părea mai presus de capacitatea lor de a o îndeplini. Vor fi amenințați cu moartea. Entuziasmul care i-a animat va dispărea. Totuși nu mai pot să dea înapoi. Atunci, simțind completa lor neputință, vor alerga la Cel Atotputernic și vor implora putere. Își vor aminti că mesajul transmis nu a fost al lor, ci al Aceluia care le poruncise să vestească avertizarea. Dumnezeu a pus adevărul în inimile lor, iar ei pur și simplu nu au putut să nu-l proclame.
Prin aceleași experiențe au trecut și oamenii lui Dumnezeu din secolele trecute: Wycliffe, Hus, Luther, Tyndale, Baxter, Wesley. Ei au susținut că toate doctrinele trebuie să fie verificate cu Biblia, declarând că vor renunța la orice învățătură pe care aceasta o dezaprobă. Persecuția s-a dezlănțuit împotriva acestor bărbați cu o furie necruțătoare, totuși ei n-au încetat să prezinte adevărul. Fiecare dintre perioadele istoriei bisericii s-a caracterizat prin descoperirea unui adevăr deosebit, adaptat nevoilor poporului lui Dumnezeu din timpul acela. Fiecare adevăr nou și-a croit drum înfruntând ura și opoziția. Cei care au fost binecuvântați cu lumina lui au fost ispitiți și încercați. Domnul le dă un adevăr deosebit oamenilor care se află într-o situație critică. Cine îndrăznește să refuze vestirea lui? Dumnezeu le poruncește slujitorilor Săi să aducă la cunoștința lumii ultima invitație a harului. Ei nu pot să tacă decât cu riscul pierderii propriilor suflete. Trimișii lui Hristos nu se preocupă de consecințe. Ei trebuie să-și îndeplinească misiunea și să lase urmările pe seama lui Dumnezeu.