Dumnezeule, Tu ești Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjește trupul după Tine, într-un pământ sec, uscat și fără apă.
Psalm 63:1
Unele plante ne spun când sunt foarte însetate. Un botanist australian, pe nume John Milburn, a descoperit acest lucru nu de mult, ascultând fasolea-castorului. Ce a spus fasolea-castorului? Ea a spus clic; atât, doar clic.
Ca să fim corecți față de savant, trebuie să-ți spun că pentru a asculta plantele, el s-a folosit de un microfon racordat la tulpinile acestora. Minimicrofonul doctorului Milburn este așa de sensibil încât îl testează lovindu-l cu un fir de păr de om. În urma acestei lovituri, rezultă un sunet asemănător celui produs de lovirea a două grinzi de lemn. Cam așa de puternic este microfonul plasat pe tulpina unei plante. Când planta vorbește, adică face un clic, microfonul recepționează fără probleme. Apoi sunetul este amplificat în așa fel încât el poate fi auzit cu ușurință și de dr. Milburn. Dar cum produce planta aceste sunete?
În fiecare plantă există tubușoare numite vase lemnoase, sau xilem, care transportă seva brută de la rădăcini la frunze. Când în pământ există apă din abundență, tubușoarele sunt pline de apă și planta pompează cu ușurință apa din rădăcini spre frunze. Pe timp de secetă mare, când nu este apă în pământul din jurul rădăcinilor, tubușoarele se golesc. Însă planta încearcă în continuare să extragă apă din rădăcini chiar dacă în ele nu este apă. În aceste condiții, planta depune un efort așa de mare, încât tubușoarele se sparg din cauza solicitării. În momentul când se produce o ruptură, se produce și un zgomot care e perceput de microfonul doctorului Milburn sub forma unui clic.
Ce exemplu minunat de credință ne oferă aceste plante! Ele nu abandonează niciodată! Isus ne-a promis apă vie prin Duhul Său cel Sfânt și noi trebuie doar să o cerem. Dar uneori ne descurajăm, și ni se pare că nu este apă. David a tânjit după Isus tot așa cum însetează după apă cineva în desert. Isus a făgăduit că oricine dorește, poate să ia apa vieții fără plată, însă uneori, trebuie să devenim foarte însetați ca să ne dăm seama de nevoia noastră.