Căci el este ca un pom sădit lângă ape, care-și întinde rădăcinile spre râu, nu se teme de căldură când vine și frunzișul lui rămâne verde în anul secetei, nu se teme și nu încetează să aducă roadă.
Ieremia 17:8
În Biblie, Dumnezeu a folosit plantele, mai ales copacii, pentru a indica tipul de persoane, cum ar trebui și cum nu ar trebui să fie. Nu este de loc greu să recunoști o persoană cum este cea descrisă în acest text, pentru că este asemenea unui pom bine udat.
Plantele pot fi folosite pentru a indica prezența unor minerale în solul în care cresc. Aceste plante se numesc plante indicator. Exploratorii și locuitorii din regiunile secetoase au învățat repede să localizeze apa orientându-se după plante indicatoare. În Asia centrală de exemplu, o plantă numită vârnanț sau ruta siriană a fost folosită timp de mii de ani pentru a găsi apă, uneori la adâncimi de 30 de m sub suprafața solului.
În 1810 un geolog de la granița dintre Maryland și Pennsylvania a observat niște zone în care frunzele de laur aveau culoare galbenă cu nervuri verzi. El a presupus că aceste plante se hrăneau cu sevă concentrată în una sau mai multe substanțe minerale din pământ. Geologul a avut dreptate. Substanța respectivă s-a dovedit a fi cromatul, un minereu care mai târziu a fost exploatat prin minerit industrial în zona aceea.
Savanți au învățat să depisteze plantele pentru a descoperi numeroase tipuri de minereuri. De exemplu, cantitățile mari de nichel sau cobalt vor determina apariția unor pete albe pe frunze. Solul bogat în magneziu va determina creșterea unor plante mai mari decât cele obișnuite, iar acolo unde există uraniu, plantele pot fie să rămână foarte mici, fie să crească foarte mari. În perioada timpurie a explorării pentru dezvoltarea energiei atomice, plantele erau folosite ca indicatori principali ai uraniului din vestul Statelor Unite.
Știai că viața noastră indică și ea lucrurile cu care ne-am hrănit, „căci din prisosul inimii vorbește gura”? Matei 12:34