Lucrarea misionară internă, metode eficiente de abordare a zonelor albe, publicațiile și lucrarea de răspândire a lor, lucrarea în orașe, implicarea laicilor în diferitele ramuri de activitate, lucrarea în domeniul sănătății, lucrarea pentru cei marginalizați, libertatea religioasă, nevoia de unitate, credincioșia în administrare sunt temele abordate în acest volum de Mărturii pentru Biserică. Dacă nu am ști că aceste solii au fost scrise în perioada 1904-1909, deci cu peste 100 de ani în urmă, am putea să credem că avem în față o listă cu priorități din planurile și proiectele Bisericii din România în aceste zile.

Câteva dintre mărturiile cuprinse în acest volum au fost date de Ellen White cu ocazia ultimei sale participări la o Sesiune a Conferinței Generale, în 1909, când era în vârstă de aproape 80 de ani. Lucrarea începută cu o mână de credincioși și organizată în 1863 sub conducerea unui comitet alcătuit din trei persoane crescuse în mod minunat – se ajunsese la 85 000 de membri, 1 200 de slujitori, iar Conferința Generală era organizată pe departamente, diviziuni și uniuni, împărțindu-se astfel povara răspunderii între cei aflați în câmpurile din diferite părți ale lumii. În toate acestea, se vedea clar cum Dumnezeu a condus Biserica și lucrarea Sa pas cu pas, prin sfaturile, îndemnurile, mustrările, încurajările și descoperirile date la timpul potrivit prin mesagerul ales de El.

„Cuvântul proorociei, făcut și mai tare” tocmai prin aceste împliniri aducătoare de roade care se văd, este pus acum în mâna celor care doresc să ia aminte la el.

Evanghelizarea, însăși inima creștinismului, este un subiect de o importanță principală pentru aceia care sunt chemați să vestească ultima solie de avertizare a lui Dumnezeu unei lumi aflate sub condamnarea păcatului. Trăim în ultimele ceasuri ale istoriei, iar mesajul advent, proclamat spre a pregăti un popor pentru revenirea Domnului, trebuie să ajungă până la cele mai îndepărtate zone ale pământului, asemenea unui strigăt puternic.

Ellen G. White (1827-1915) este autoarea cu cele mai multe lucrări traduse în alte limbi. A scris 40 de cărți și 5000 de articole, iar din cele 50 000 de pagini de manuscris s-au compilat peste 100 de volume.

Cartea de față prezintă, cu dovezi de necontestat, creștinismul apostolic, în frumusețea lui primară, ce se lasă descoperit dincolo de inovațiile cultice de mai târziu, care au condus la denaturarea lui... Citiți această carte și veți vedea bogăția creștinismului apostolic, temeinică adevărului sau scripturistic, consensul celor mai luminate minți, de-a lungul secolelor, frumusețea și atractivitatea simplității sale, forța sa morală și principiile sale de viață universal valabile și veți descoperi "credința dată sfinților o dată pentru totdeauna".
Este necesar să ne întoarcem la izvoare, ca puncte de referință, pentru a ne convinge că ne găsim în adevăr. În același timp, ne trebuie cinste sufletească, precum și curaj moral, ca să recunoaștem eroarea și să o părăsim. Dar trebuie făcut și pasul următor: să îmbrățișăm adevărul și să-l urmăm, pentru a deveni cu adevărat liberi în Hristos.

Nelu Dumitrescu, licențiat al Institutului Teologic Ortodox

Lucrarea de față se adresează pastorilor, pastorilor asistenți, studenților și slujbașilor bisericii, în dorința și din necesitatea de a stabili faptul că adevărurile susținute de Biserica AZŞ își au izvorul și temelia în Sfânta Scriptură, fiind în armonie cu "credința care a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna".

Într-un domeniu de o asemenea importanță, cum este experiența poporului lui Dumnezeu în ultimele zile care ne stau în față, când fiecare va trebui să reziste singur, "ca și când ar fi singura persoană credincioasă de pe pământ", este esențial ca toți creștinii să-și formeze convingeri proprii, întemeiate pe studiul individual și pe relația personală cu Domnul.
Volumul prezent reprezintă un efort în plus pentru a "păstra acest subiect în atenția poporului". Multe dintre citatele aflate în această carte au fost extrase din scrieri publicate anterior, dar majoritatea acestora nu a fost publicată niciodată.

M-am străduit să reliefez modul în care presa adventistă română a contribuit la dezvoltarea Bisericii Adventiste din România și să urmăresc contribuția pe care aceasta a adus-o la extinderea adventismului în România, pe de o parte, și, pe de altă parte, la menținerea unității doctrinare și organizatorice a acestei biserici.

Despre Iisus din Nazaret s-a spus: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta” (Ioan 7:46). Despre autoarea cărții „Viața lui Iisus” se poate spune: „Puțini au scris ca ea despre Omul acesta.”

Citind, Îl veți descoperi pe Iisus cel adevărat din evanghelii, pe Mesia din profețiile Vechiului Testament, cel Cel mort și înviat. Pe Cel ce plânge cu cei mari și îi ține în brațe pe cei mici.

Nu va fi doar o lectură, ci o întâlnire cu Acela care a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.”

Ellen G. White (1827 - 1915) a fost o persoană cu daruri spirituale remarcabile. Considerată autoarea cu cele mai multe lucrări traduse în alte limbi, a scris 40 de cărți și 5000 de articole, abordând teme din diverse domenii: religie, educație, relații sociale, profeție, publicații, nutriție, management. Din cele 50 000 de pagini de manuscris, s-au compilat peste 100 de volume, mai mult de 50 dintre ele fiind traduse deja în limba română.

"Ellen White, autoarea acestei cărți, a fost o tânără de numai șaptesprezece ani atunci când și-a început lucrarea. Ea a cunoscut luptele copilăriei și ale tinereții cu puterile întunericului și, de asemenea, viața de biruință în Hristos... Sfaturile cuprinse în această carte sunt o moștenire prețioasă și ar trebui să fie în mâinile tuturor tinerilor noștri de astăzi... Sperăm ca interesul tinerilor noștri pentru această carte să-i conducă la un studiu atent al tuturor soliilor care au fost transmise bisericii rămășiței prin Spiritul Profetic." (M. E. Kern)

Cartea adresează o chemare la slujire pentru toţi tinerii.

Această carte este o colecție de citate, bine alese, din tezaurul bogat al Spiritului Profetic, care au o legătură specială cu nevoia, importanța, metodele și răsplata unei lucrări misionare consacrate. Cartea ar putea fi numită, pe bună dreptate, o enciclopedie a slujirii creștine, deoarece reușește să cuprindă vastul domeniu al lucrării misionare cu toate ramurile lui: literatură, familie, educație, lucrare medicală etc. Apelurile pentru o viață spirituală mai înaltă sunt împletite cu principii de lucru fundamentale, dar și cu metode și sfaturi practice, esențiale pentru succesul tuturor creștinilor, atât laici, cât și pastori. Încă o dată ajungem la convingerea că viața creștină ori este o viață de slujire spirituală, ori nu există în realitate.

Domnul Hristos, Marele Învățător, a prezentat multe din învățăturile Sale în timp ce Se plimba împreună cu ucenicii pe dealurile și prin văile Palestinei sau când Se retrăgea pe malul unui lac sau al unui râu.

În parabolele Sale, Isus lega adevărul divin de lucruri și întâmplări obișnuite, așa cum se regăseau ele în viața pastorilor, a constructorilor, a agricultorilor, a călătorilor și a gospodarilor. Lucrurile familiare erau asociate cu adevăruri frumoase despre grija iubitoare a lui Dumnezeu față de noi, despre respectul și recunoștința care I se datorează și despre grija pe care trebuie să o avem unii față de alții. În felul acesta, adevărurile înțelepciunii divine și lectiile practice deveneau convingătoare și impresionau profund.

Predica de pe Munte reprezintă binecuvântarea Cerului pentru lume - un glas venit de la tronul lui Dumnezeu. Ea a fost dată spre a fi pentru omenire legea datoriei și lumina Cerului, speranță și mângâiere în descurajare, bucurie și alinare pe cărările vieții și în mijlocul tuturor dificultăților. În Predica de pe Munte, Prințul predicatorilor, Maestrul Învățător, rostește cuvintele care I-au fost încredințate de Tatăl. Cuvintele rostite de Domnul Hristos pe Muntele Fericirilor își vor păstra puterea de influență de-a lungul tuturor timpurilor. Fiecare frază este un giuvaer din tezaurul adevărului.

Un studiu al interpretărilor profetice cuprinse în cartea profetului Daniel.

Şi avem cuvântul prorociei facut şi mai tare la care bine faceţi că luaţi aminte , ca la o lumină care  străluceşte într-un loc  întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări Luceafărul de dimineaţă în inimile voastre. - 2 Petru 1, 19

Cartea lui Daniel este singura carte a Scripturilor asupra căreia Domnul Hristos Îşi pune degetul, îndemnând la studierea şi înţelegerea ei. 

Printre mijloacele cele mai eficiente ale marelui amăgitor, sunt învățăturile false și minunile neadevărate ale spiritismului. Sub aparența unui înger de lumină, el își așază capcanele acolo unde se bănuiește mai puțin. Dacă ar studia Cartea lui Dumnezeu cu rugăciune stăruitoare pentru a o înțelege, oamenii n-ar mai fi lăsați în întuneric și nu ar mai primi învățături rătăcite.

Autorul prezinta istoria salvarii sale din lumea inspaimantatoare a spiritismului prin interventia directa a lui Dumnezeu.

"Cât de diferită ar fi fost lumea dacă Iisus n-ar fi înviat din morți? După trei ani de ucenicie lângă El, prin impresia pe care a lăsat-o asupra lor, ucenicii L-ar fi păstrat în memorie ca pe cel mai înțelept învățător și un făcător de minuni cum altul n-a mai fost. Ei ar fi construit un monument vieții lui Iisus. Iar noi încă am fi putut să vizităm monumentul din Nazaret și să cercetăm viața ilustrului dulgher. Lumea L-ar fi prețuit în același fel ca pe Confucius sau pe Socrate.

Un Iisus neînviat ar fi într-un fel mai ușor de acceptat. Tocmai învierea Îl face periculos. Oamenii prețuiesc geniile defuncte, dar se tem de cele vii. Cu mult mai mult dacă Hristos este viu și este Dumnezeu adevarat, atunci lucrurile mele ascunse sunt dezgolite înaintea Lui. Răstignitul înviat ne confruntă. Prezența Sa interferează la orice pas cu viața noastră și ne cere socoteală. Acest din urmă lucru din Evanghelie este cel mai tulburător și le întrece pe toate..."