Conceptul de rămăşiţă nu este unul care să poată rămâne în culise. Dacă în Vechiul Testament se reduce la Israel, în Noul Testament se aplică în dreptul creștinismului, iar în Apocalipsa devine marca definitorie a poporului credincios de la sfârșitul timpului.

Pe parcursul studiilor cuprinse în acest volum, se desprind trei dimensiuni ale rămăşiţei: o rămăşiţă istorică, o rămăşiţă credincioasă şi o rămăşiţă escatologică, fiecare cu particularităţile sale. Poporul lui Dumnezeu există în două ipostaze: o biserică universală, invizibilă în momentul de faţă, şi rămăşiţa, expresia vizibilă a bisericii. Se pare că intenţia lui Dumnezeu este de a realiza, la finalul conflictului cosmic, o fuziune între biserica universală şi rămăşiţa escatologică.

În vederea îndeplinirii acestui ţel, misiunea rămăşiţei este cea care i-a fost încredinţată de cei trei îngeri din Apocalipsa 14: un apel adresat bisericii invizibile de a ieși din Babilon. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, cei ce fac parte din rămăşiţă trebuie să-şi formeze o concepţie corectă despre natura şi importanţa rămăşiţei.

În acest scop, volumul de faţă articulează în mod coerent o teologie a rămăşiţei echilibrată, care evită capcana exclusivismului şi, în acelaşi timp, şi extrema diluării conceptului până acolo, încât să devină inutil.

Acesta este primul volum al unei serii dedicate de Institutului de Cercetări Biblice (BRI) ecleziologiei adventiste. Al doilea volum a fost publicat tot în colecția „Raftul lui Tertius”, sub titlul: Mesajul, misiunea și unitatea bisericii.

Acest ABC al vieţii spirituale, un mic tratat în domeniul devoţiunii, îşi enunţă chiar din titlu misiunea pe care o are. Cartea îl îndrumă pe cititor spre Iisus Hristos, ca fiind singurul care poate să împlinească nevoile sufletului. Paşii celui care se simte nesigur sau cuprins de îndoială sunt conduşi pe cărarea păcii, iar cel ce caută neprihănirea şi desăvârşirea caracterului este îndrumat, pas cu pas, pe calea adevăratei vieţuiri creştine.

Cartea dezvăluie secretul biruinţei şi descoperă, într-o manieră simplă, harul mântuitor şi puterea susţinătoare a Marelui Prieten al întregii omeniri. Fie ca experienţa apropierii de Dumnezeu să devină o realitate în viaţa dumneavoastră pe măsură ce păşiţi pe Calea către Hristos.

Atenție! Această carte nu beneficiază de transport gratuit decat pentru comenzi mai mari de 1000 de exemplare.
Cartea este tiparita in limba maghiara.

Întrebarea tânărului bogat: „Ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” este întrebarea pe care și-o pune fiecare om. Omul a fost creat pentru a trăi. Ceea ce dorește cel mai mult este să trăiască. Poate să fie cea mai nenorocită viață, însă, când vine ceasul morții, omul se agață cu disperare de viață.

Pentru a avea viață, este în stare să facă orice, să plătească oricât, să facă tot felul de sacrificii. „Ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” Este strigătul disperat al inimii omului. Iar răspunsul lui Hristos este simplu: „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17:3).

Vezi? Secretul vieții veșnice nu constă doar în cunoașterea unui set de doctrine sau în afilierea la o biserică anume. Secretul este cunoașterea unei persoane: Isus Hristos. Creștinismul adevărat implică relația între două persoane: Tu și Hristos. Ceea ce contează cel mai mult în experiența ta spirituală nu este în CE crezi, ci în CINE crezi.

Pentru că… ISUS este totul, prietene!

Atentatele de la 11 septembrie 2001 au fost o împlinire a unei profeții? Ce puteți spune despre primirea de către biserică a soliei de la 1888? Dar despre acuzația conform căreia Conferința Generală ar fi Babilonul? Ce a spus Ellen White despre bijuterii, verighetă, teatru, dans, jocurile sportive? Scrierile ei sunt plagiate? Ulterior au intervenit și alții asupra textelor? De ce nu s-a publicat tot ce a scris ea? Ce se face cu banii din cărțile ei? Putem sărbători Crăciunul, Paștele sau sărbătorile din vechime? Este interzis să consumăm carne, brânză, ciocolată? Ce puteți spune despre chimioterapie, tratamente moderne sau controlul nașterilor?

William Fagal a fost pastor de district și profesor de colegiu, iar din anul 1984 a fost cooptat în echipa de cercetare a Fundației White. Timp de 19 ani a slujit ca director al filialei Fundației White de la Universitatea Andrews, iar ulterior, din 2003, ca director asociat al fundației la sediul central din Silver Spring.

În cartea de față, William Fagal a selectat din miile de întrebări despre Ellen White un număr de 101 întrebări, considerate cele mai provocatoare, des întâlnite și controversate. Citind cărțile ei, el demască o serie de mituri care s-au strecurat în biserică și descoperă adevărul despre această autoare inspirată.

Profetul Isaia L-a văzut pe Dumnezeu şezând pe tronul slavei, înconjurat de serafimi. Viziunea sfinţeniei divine l-a uimit, l-a făcut conştient de micimea fiinţei şi valorii sale şi l-a orientat către o viaţă nouă, către aventura slujirii lui Dumnezeu.

Pornind de la istoria biblică a lui Isaia, pastorul Doug Batchelor îţi prezintă 7 paşi indispensabili experienţei de viaţă a oricărui creştin. Departe de a rătăci pe tărâmul arid al tratării speculative cu privire la Divinitate, autorul te va călăuzi, pas cu pas, spre tronul unui Dumnezeu viu, gata să îţi aşeze viaţa pe un făgaş nou.

În final, vei tresălta plin de entuziasm şi vei striga asemenea profetului din Biblie: „Iată-mă! Trimite-mă!”

Doug Batchelor este evanghelist, preşedinte al trustului media Amazing Facts şi pastorul unei biserici din California. A scris mai multe cărţi cu tematică spiritual-creştină (La picioarele lui Isus; Cel mai bogat om din peşteră; Lanţuri sfărâmate; Învaţă-ne să ne rugăm!). Ca speaker, Doug călătoreşte în lumea întreagă şi le vorbeşte oamenilor despre Isus. Simţul umorului, spontaneitatea şi ancorarea subiectelor prezentate în realitatea cotidiană fac din el un vorbitor apreciat.

Sunt, oare, ireconciliabile lumea ştiinţei şi cea a religiei? A reuşit ştiinţa modernă, cu ajutorul teoriei evoluţioniste, să combată relatarea biblică referitoare la originea vieţii? Dacă alegem să acceptăm relatarea biblică a originilor, vom fi oare nevoiţi să respingem ştiinţa?

Omul de ştiinţă creştin Ariel A. Roth susţine că, privite împreună, ştiinţa şi religia ne oferă o înţelegere mai bună şi mai sensibilă a lumii care ne înconjoară, a locului pe care îl ocupăm în ea şi a sensului şi destinului nostru final.

Roth examinează subiecte precum dovezile evoluţiei şi ale creaţiei, potopul, punctele forte şi verigile slabe ale metodelor ştiinţifice, precum şi măsura în care Biblia poate fi considerată un document demn de încredere. Concluziile sale ne arată că modelul biblic al unei creaţii recente lasă mult mai puţine întrebări fără răspuns decât oricare alt model ştiinţific evoluţionist sau decât oricare altă perspectivă aflată undeva între cei doi poli, cum ar fi creaţia progresivă sau evoluţia teistă.

Ariel A. Roth a obţinut diploma de doctorat în zoologie la Universitatea din Michigan, a predat la universităţile Andrews şi Loma Linda şi a fost director al Geoscience Research Institute între anii 1980 şi 1994. Pe lângă cariera de profesor de biologie, a petrecut 30 de ani ca cercetător în diferite domenii în care ştiinţa şi religia se întrepătrund, oferind uneori perspective contradictorii. A condus numeroase expediţii geologice şi paleontologice pe întreg mapamondul şi, de asemenea, a fost implicat activ în controversa dintre creaţie şi evoluţie din Statele Unite, depunând mărturie în faţa multor grupări educaţionale şi legislative.

Ce este scris în Lege? Cum citești în ea?

Aceste două întrebări-pereche au constituit răspunsul lui Isus la întrebarea unui cărturar cucernic, doritor să știe condițiile pentru moștenirea vieții veșnice (Luca 10:25,26).

În diferitele ei traduceri și versiuni, Biblia este o carte la îndemâna oricui. Avem, așadar, o certitudine asupra a „ce este scris”. Cele mai multe întrebări referitoare la Biblie apar însă atunci când se încearcă un răspuns la cea de-a doua întrebare: „Cum citești în ea?”.

Volumul Principii de înțelegere a Bibliei reprezintă o colecție de articole semnate de teologi adventiști cu pregătire academică de excepție, care vor răspunde principalelor întrebări ridicate de hermeneutica biblică:

Ce rol joacă rațiunea și credința în înțelegerea Bibliei? Care sunt presupozițiile de la care plecăm în interpretare? Cum citim Vechiul Testament? Ce repere ar trebui să avem în vedere la lectura Psalmilor, a Proverbelor sau a poeziei biblice? Cum facem distincția între o pildă și o alegorie? Cum privim relatările diferite din Evanghelii? Câte aplicații poate avea o profeție clasică? Dar una apocaliptică? Cum este influențată interpretarea textului biblic de cultura locului și a vremii în care are loc lectura? Cum aplicăm obiectiv etica biblică în lumea de azi?

Lucrarea misionară internă, metode eficiente de abordare a zonelor albe, publicaţiile şi lucrarea de răspândire a lor, lucrarea în oraşe, implicarea laicilor în diferitele ramuri de activitate, lucrarea în domeniul sănătăţii, lucrarea pentru cei marginalizaţi, libertatea religioasă, nevoia de unitate, credincioşia în administrare sunt temele abordate în acest volum de Mărturii pentru biserică. Dacă nu am şti că aceste solii au fost scrise în perioada 1904-1909, deci cu peste 100 de ani în urmă, am putea să credem că avem în faţă o listă cu priorităţi din planurile şi proiectele Bisericii din România din aceste zile.

Câteva dintre mărturiile cuprinse în acest volum au fost date de Ellen White cu ocazia ultimei sale participări la o Sesiune a Conferinţei Generale, în 1909, când era în vârstă de aproape 80 de ani. Lucrarea începută cu o mână de credincioşi şi organizată în 1863 sub conducerea unui comitet alcătuit din trei persoane crescuse în mod minunat – se ajunsese la 85 000 de membri, 1 200 de slujitori, iar Conferinţa Generală era organizată pe departamente, diviziuni şi uniuni, împărţindu-se astfel povara răspunderii între cei aflaţi în câmpurile din diferite părţi ale lumii. În toate acestea, se vedea clar cum Dumnezeu a condus Biserica şi lucrarea Sa pas cu pas, prin sfaturile, îndemnurile, mustrările, încurajările şi descoperirile date la timpul potrivit prin mesagerul ales de El.

„Cuvântul prorociei, făcut și mai tare” tocmai prin aceste împliniri aducătoare de roade care se văd, este pus acum în mâna celor care doresc să ia aminte la el.

Cum au reușit primii creștini să aibă un impact atât de profund asupra lumii din secolul I?

Cum am putea noi, după două mii de ani, să călcăm pe urmele lor?

Cartea Cele 4 mari secrete ale unei biserici înfloritoare explorează patru factori care au reprezentat cheia succesului bisericii primare și care pot fi elemente de succes pentru Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea. Acești 4 factori sunt:

• conducere, lideri eficienți și energici, pastori și laici;

• spiritualitate autentică, având forță și pasiune;

• membri consacrați și activi;

• închinare care îl înalță numai pe Dumnezeu.

Indiferent de slujba pe care o deții în biserică, urmărind metodele, cazurile concrete și ilustrațiile din această carte vei fi înzestrat cu o nouă viziune și resurse pentru a face și din biserica ta una înfloritoare.

S. Joseph Kidder este de origine irakian, fiind convertit la creștinism în urma unei experiențe de viață și de moarte. A studiat la Walla Walla College și apoi la Andrews University, unde acum este profesor de Slujire creștină și predă Fundamentele spirituale și teologice pentru modulul de Teologie pastorală, o componentă majoră a programului de doctorat (DMin) în Evanghelizare și Creștere a Bisericii.

În acest al doilea volum, conţinând pagini din istoria Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din România, ca şi în primul volum, am căutat să prezint – spre slava lui Dumnezeu – modul minunat în care Cel Atotputernic a adus şi pe plaiurile frumoase şi binecuvântate ale ţării noastre lumina adevărului Sau.

Lucrarea de faţă nu conţine numai "file de istorie", ci ea ne oferă o lecţie a credincioşiei şi a devotamentului, o lecţie a unei slujiri depline a celor care au făcut o lucrare de pionierat.

Parcurgând paginile acestui volum, două vor fi ţintele noastre: să reţinem modul în care Dumnezeu Şi-a adus la îndeplinire lucrarea şi să vedem spiritul de sacrificiu de sine al celor chemaţi la această lucrare.

După cum primim permanent binecuvântări de la Dumnezeu, tot la fel trebuie să dăruim permanent. Dacă Binefăcătorul nostru ceresc ar înceta să ne mai ofere, atunci am avea o scuză: nu am mai avea nimic de oferit. Dar Dumnezeu nu ne-a lipsit niciodată de dovezile dragostei Sale.

Te-ai intrebat vreodată cum au dobândit ucenicii acea credinţă care a sfidat moartea? De unde au avut ei curajul de a proclama Evanghelia până la capătul lumii, în ciuda provocărilor uriaşe? Cum au ajuns ei să se schimbe atât de mult după Cincizecime?

Vanitatea şi pretenţiile lui Petru s-au transformat în ascultare supusă şi în dorinţa puternică de a proclama Vestea Bună. Îndoielile lui Toma s-au transformat într-o credinţă tare ca stânca. Iacov şi Ioan, fiii tunetului, s-au schimbat radical şi au devenit slujitorii umili ai Domnului Isus. Matei, vameşul viclean, a devenit cronicarul fidel al Evangheliei, iar Maria, femeia cu o reputaţie îndoielnică, a devenit o luptătoare convinsă a Crucii.

Cincizecimea a produs schimbări dramatice în viaţa lor şi poate produce o schimbare şi în viaţa noastră. Odată umpluţi cu puterea Duhului Sfânt, ei au schimbat lumea. În numai câteva decade, Evanghelia a fost purtată până la graniţele Imperiului Roman. Acum este rândul nostru. Vrei să primeşti Duhul Sfânt? Vrei să poţi trăi zilnic prin puterea Sa? Vino 10 zile în Camera de Sus! Vom examina pregătirea serioasă a ucenicilor înainte de primirea Duhului Sfânt, vom reflecta asupra sfaturilor Bibliei cu privire la lucrarea Duhului Sfânt şi vom aplica la viaţa noastră învăţăturile Inspiraţiei.

Cea mai proeminentă caracteristică a adventismului este convingerea că adevărul nu este static, ci progresiv. Adventiştii continuă să caute, să cerceteze, să asculte, să revizuiască, să studieze şi să se roage, având convingerea că Dumnezeu poate să-i lumineze şi să le lărgească înţelegerea pe care şi-au format-o despre istoria mântuirii.

Cartea creionează traseul adventismului pornind de la criza Marii Dezamăgiri (1844) şi întrebarea: „Ce este adventist în adventism?”, continuând cu criza predicării Evangheliei (Minneapolis, 1888) şi întrebarea: „Ce este creştin în adventism?” şi încheind cu criza generată de controversa modernist-fundamentalistă (1920), care s-a concentrat în jurul întrebării: „Ce este fundamentalist în adventism?”. Cele trei întrebări au fost reînviate de-a lungul ultimelor decenii ale secolului al XX-lea, iar răspunsurile au asigurat direcţiile majore de dezvoltare ale teologiei adventiste de după anii '50.

În căutarea identităţii reprezintă prima încercare de a realiza un studiu cuprinzător asupra dezvoltării teologiei adventiste. Teza este aceea că identitatea specifică adventismului de ziua a şaptea nu este dată nici de acele doctrine care fac notă distinctivă, nici de acele convingeri împărtăşite cu alţi creştini, ci constă mai degrabă într-o combinare a ambelor seturi de înţelegeri, analizate în contextul marii lupte.

Ne plac experienţele de viaţă şi de credinţă ale marilor oameni. Iar când aceştia sunt din propria noastră biserică şi sunt chiar pionierii ei, istoria vieţii lor capătă semnificaţii colosale. Ne privesc din portretele lor feţe sobre în hainele clasice ale vremii şi oameni trecuţi prin viaţă şi prin încercări grele. Niciunul nu a fost desăvârşit, dar fiecare, la rândul lui, ne oferă o fărâmă din experienţa sa de viaţă, de căutare a lui Dumnezeu şi mai ales de vestire a revenirii Fiului Său. Vom zâmbi şi vom plânge alături de ei, ne vom înţelege mai clar istoria, chemarea profetică şi misiunea care ne stă în faţă. De la o tinereţe de aşteptare a unei reveniri iminente până la anii firelor de păr alb, în care faptele lor îi urmează, experienţele uimitoare ale pionierilor adventişti vorbesc deopotrivă minţii şi inimii noastre. Experienţele pionierilor arată calea pentru experienţele unei noi generaţii de aşteptători.

Ne plac experienţele de viaţă şi de credinţă ale marilor oameni. Iar când aceştia sunt din propria noastră biserică şi sunt chiar pionierii ei, istoria vieţii lor capătă semnificaţii colosale. Ne privesc din portretele lor feţe sobre în hainele clasice ale vremii şi oameni trecuţi prin viaţă şi prin încercări grele. Niciunul nu a fost desăvârşit, dar fiecare, la rândul lui, ne oferă o fărâmă din experienţa sa de viaţă, de căutare a lui Dumnezeu şi mai ales de vestire a revenirii Fiului Său. Vom zâmbi şi vom plânge alături de ei, ne vom înţelege mai clar istoria, chemarea profetică şi misiunea care ne stă în faţă. De la o tinereţe de aşteptare a unei reveniri iminente până la anii firelor de păr alb, în care faptele lor îi urmează, experienţele uimitoare ale pionierilor adventişti vorbesc deopotrivă minţii şi inimii noastre. Experienţele pionierilor arată calea pentru experienţele unei noi generaţii de aşteptători.

Celor mai mulţi dintre oameni, conceptul de apocalipsă le induce ideea de dezastre, frică, moarte. Şi totuşi cartea biblică de care se leagă acest concept – Apocalipsa lui Ioan – nu este nici înfricoşătoare, nici stranie. După cum o spune chiar numele, ea este o descoperire, o revelaţie clară, care răspunde întrebărilor noastre şi ne alungă temerile cu privire la viitor. Dincolo de fiare, balauri, plăgi sau sânge, cartea se încheie cu o veste bună: imaginea unui nou început.

Vechiul Testament ne oferă cheia cu care să descifrăm codul Apocalipsei. Tot ceea ce, la prima vedere, pare enigmatic se luminează când citim cartea în această cheie. Apocalipsa conţine 400 de referinţe explicite şi 90 de citări literale din Pentateuh şi Profeţi, dintr-un total de 2 000 de aluzii la Vechiul Testament.

Autorul acestui comentariu, savant creştin de origine evreiască, leagă simbolismul cărţii de slujbele care aveau loc în sanctuarul vechiului Israel, arătând cum cele şapte secţiuni ale cărţii corespund celor şapte sărbători ale iudaismului. Forează Vechiul Testament în căutarea de noi înţelesuri pentru bătălia de la Armaghedon şi argumentează că profeţiile Apocalipsei prezic discreditarea finală a secularismului, resurgenţa religiei şi o nefastă coaliţie între aceste două mişcări în cadrul evenimentelor cu care culminează istoria pământului.

Jacques B. Doukhan are un doctorat în limbă și literatură ebraică la Universitatea de la Strasbourg și un al doilea doctorat în exegeza Vechiului Testament la Universitatea Andrews, unde predă în calitate de profesor de exegeză a Vechiului Testament și de studii iudaice. Este editorul a două jurnale, Shabbat Shalom și L’Olivier, și autorul mai multor cărți, printre care se numără Drinking at the Sources (un eseu asupra dramei iudeo-creștine), The Genesis Creation Story: Its Literary Structure, Ecclesiastes: All Is Vanity, Hebrew for Theologians și Secrets of Daniel, publicată în limba română în aceeași serie cu volumul de față, sub titlul Enigmele Bibliei – Cartea profetului Daniel.

Cu toții am auzit de Apocalipsa lui Ioan, dar cât știm despre Apocalipsa Vechiului Testament – cartea profetului Daniel? Tradiția creștină îl consideră un profet de referință, atrăgând interesul filosofilor creștini, printre care Hippolytus, Hieronymus sau chiar Tommaso d’Aquino, dar și al liderilor de mai târziu ai Reformei (Luther, Calvin etc.). Diverse secvenţe din cartea lui Daniel se regăsesc chiar şi în tradiţia islamică.

Trecând de domeniul tradiției religioase, au existat și filosofi ca Spinoza, psihologi ca Jung sau oameni de știință ca Newton care au manifestat un interes deosebit pentru cartea lui Daniel. Aceasta a constituit o sursă de inspirație și pentru poeți sau artiști, ca Darius Milhaud sau Louis Armstrong. Pictori ca Michelangelo, Rembrandt, Rubens sau Delacroix au creat capodopere care nu doar că descriu scenele extraordinare ale miracolelor, ci îndrăznesc chiar să dezvolte ciclurile profetice ale cărții. Cu adevărat, cartea lui Daniel nu aparține în exclusivitate tradiției religioase, ci și moștenirii seculare.

Scris de un savant creștin de origine evreiască, acest comentariu proiectează o lumină nouă asupra enigmelor cuprinse în cartea lui Daniel. Autorul re-creează lumea Babilonului, explică aluzii obscure și găsește tipare ascunse care ne ajută să limpezim sensul profețiilor. Activitatea lui de cercetare în domeniul surselor ebraice și cunoașterea limbilor originale fac din această carte o contribuție valoroasă.

Jacques B. Doukhan are un doctorat în limbă și literatură ebraică la Universitatea de la Strasbourg și un al doilea doctorat în exegeza Vechiului Testament la Universitatea Andrews, unde predă în calitate de profesor de exegeză a Vechiului Testament și de studii iudaice. Este editorul a două jurnale, Shabbat Shalom și L’Olivier, și autorul mai multor cărți, printre care se numără Drinking at the Sources (un eseu asupra dramei iudeo-creștine), The Genesis Creation Story: Its Literary Structure, Ecclesiastes: All Is Vanity, Hebrew for Theologians și Secrets of Revelation, publicată în limba română în aceeași serie cu volumul de față, sub titlul Enigmele Bibliei – Cartea profetică Apocalipsa.

Superstitia si ocultismul, cu toate manifestarile lor secundare, nu apartin trecutului. Tocmai in timpul nostru, al tehnicii si al nivelului inalt de cunostinte, superstitia este mai puternic inradacinata in inima oamenilor ca oricand. 
Zilnic se tipareste un potop de literatura religioasa. Oare nu ne da de gandit faptul ca trebuie sa constatam cu uimire ca si superstitia, si ocultismul tin pasul si sarbatoresc mereu noi biruinte? 
Este inspaimantator cat de multi se ocupa, in epoca noastra industrializata, cu practici oculte, sperand sa obtina prin ele cunostinte care n-ar putea fi obtinute prin metode stiintifice uzuale.

Câteva capitole din cartea de față sunt următoarele

- Ghicirea,

- Magia și vrăjitoria,

- Cititul în palmă,

- Spiritismul

Pretutindeni în jurul nostru există dovezi evidente că Isus revine în curând. Suntem aproape acasă! Și acesta este un motiv de bucurie. Dar este, de asemenea, un impuls de a ne adânci în cunoașterea Scripturii și de a stărui cu umilință pentru redeșteptare și reformă.

Aproape acasă este o carte care vorbește despre venirea lui Isus ca singurul răspuns la problemele care amenință să-i copleșească pe toți locuitorii acestei planete. Citind-o, veți afla o mare încurajare în făgăduințele biblice care spun că Hristos are o biserică pentru timpul sfârșitului și că într-o zi slava lui Dumnezeu va umple această lume aflată în derivă.

Suntem aproape acasă! Nu este momentul să acordăm prioritate lucrurilor pe care le are de oferit acest pământ. Este timpul să Îl cautăm pe Dumnezeu și să ne predăm pentru a-I sluji Lui!

Ted N. C. Wilson este președintele Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea mondiale. S-a născut în Tahoma Park, Maryland, în 10 mai 1950, fiind fiul lui Neal C. Wilson, fost președinte al Conferinței Generale. A devenit pastor în 1974 și a slujit biserica în diferite feluri: a fost pastor în Conferința New York, director al Metropolitan Ministries, director de departament și secretar executiv în Diviziunea Africa-Oceanul Indian, secretar asociat al Conferinței Generale, președinte al Diviziunii Euro-Asia și președinte al Casei de Editură Review and Herald.