De ce aceste narațiuni povestite acum două mii de ani continuă să ne suscite interesul și astăzi? Ce au în comun interesele și problemele noastre cu cele ale destinatarilor lor inițiali?
În ciuda acestei enorme distanțe în timp și spațiu, lumea în care Învățătorul Și-a povestit parabolele rămâne, în fond, foarte asemănătoare cu a noastră. În lumea noastră, ca și în Palestina primului secol, continuăm să facem pâine cu drojdie, să gătim cu sare, să condimentăm cu muștar și să pescuim cu năvoade. Continuăm să bem și să mâncăm (unii prea mult, alții prea puțin), să cumpărăm și să vindem, să ne căsătorim… Și la fel ca atunci, și astăzi este mai ușor să pierdem o monedă, un animal domestic sau un fiu decât să-i recuperăm. Soarele continuă să strălucească și peste cei buni, și peste cei răi, iar ploaia continuă să cadă (sau să nu cadă) și peste cei drepți, și peste cei nedrepți. Neghina crește încă în lanul de grâu și o mare parte din recoltă se pierde la fiecare seceriș pe sol stâncos, printre spini și pe drumuri…
În țările noastre, încă există soldați, colectori de impozite, preoți și comercianți, bogați nechibzuiți și cerșetori amărâți, regi care călătoresc și invitați egoiști, farisei pioși și angajați inutili, judecători nedrepți și văduve impertinente, administratori lipsiți de scrupule și datornici rău-platnici, patroni arbitrari și șomeri care nu sunt recrutați nici la prima oră, nici la a doua, nici la unsprezecea.
În jurul nostru, încă mai sunt prieteni agasanți, manageri profitori, căutători de perle, băieți ai tatei capricioși, hoți care operează noaptea și jefuitori care acționează în plină zi.
Și astăzi mai sunt, dar la un nivel mai înalt, accidente cu victime, mulți martori indiferenți și foarte puțini samariteni. Și astăzi oameni de afaceri milionari mor de infarct înainte să apuce să-și inaugureze noile companii, iar tineri nebuni risipesc moștenirea familiei și sfârșesc într-o cocină tragică, provocându-le o suferință adâncă părinților lor disperați și o ranchiună iremediabilă fraților lor mai mari.
Astăzi, ca și atunci, pentru a-i hrăni pe cei înfometați, ar trebui să înmulțim pâinile și peștii sau să transformăm pietrele în pâini. Sau, ceea ce ar fi un miracol și mai mare: să ajungem să împărțim și cu alții ceea ce avem…
Lumea noastră, mai mult decât cea din primul secol, este plină de nedreptate, violență, indiferență și durere. Este plină de războaie și de vești de războaie; o națiune se ridică împotriva altei națiuni și o împărăție contra altei împărății, cei mari împotriva celor mici și cei mici împotriva celor mari. Lumea noastră, sătulă de știri rele și de previziuni sumbre, are nevoie mai mult ca niciodată de cuvinte de speranță. Lumea noastră, plină de discursuri goale, are nevoie mai mult ca niciodată de mesajele lui Isus.
Parabolele Sale sunt astăzi tot atât de pertinente, sau impertinente, ca atunci când au fost rostite pentru prima dată.
Învățătorul n-a avut timp să scrie o carte. Sau poate S-a decis să n-o facă. Singurele Sale scrieri cunoscute au fost cele trasate pe nisip. Dar El a trăit cu intensitate, iar viața Sa este mai importantă decât toată literatura pe care ar fi putut să ne-o lase.
Discipolii Săi ne-au lăsat patru scurte compilații ale amintirilor lor: întâlniri personale, diverse povestiri uimitoare, câteva cuvântări și aceste parabole. Totuși, cu acestea, Învățătorul a devenit mai mult decât un autor – a devenit o autoritate.
Roberto Badenas (n. 1943) este licențiat în filologie modernă și teologie, are un master în filologie clasică și este doctor în teologie. A predat și predă în continuare teologie și materii conexe la Seminarul Adventist din Sagunto, Spania, la Seminarul Adventist din Collonges-sous-Salève, Franța, și la Seminarul Adventist din cadrul Universității Andrews, Michigan, Statele Unite. De-a lungul timpului a mai ocupat poziția de decan al Departamentului de teologie din cadrul seminarului din Franța și pe aceea de președinte al Comitetului de Cercetări Biblice din cadrul Diviziunii Euro-Africa a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. A publicat numeroase cărți, dintre care una a fost tradusă și în română și publicată la Editura Viață și Sănătate: Întâlniri (2015).
Autorul Georgel Pîrlitu prezintă în cartea Privind prin ochii lui Dumnezeu perspectiva pe care Dumnezeu o are asupra unor subiecte ca: Isus Hristos, viața mea, căsătoria, rugăciunea, Împărăția Cerurilor, diavolul, nenorocirile, într-o manieră simplă, biblică și convingătoare.
Viaţa lui Isus - editia in limba maghiară.
Acest ABC al vieţii spirituale, un mic tratat în domeniul devoţiunii, îşi enunţă chiar din titlu misiunea pe care o are. Cartea îl îndrumă pe cititor spre Isus Hristos, ca fiind singurul care poate să împlinească nevoile sufletului.
Paşii celui care se simte nesigur sau cuprins de îndoială sunt conduşi pe cărarea păcii, iar cel ce caută neprihănirea şi desăvârşirea caracterului este îndrumat, pas cu pas, pe calea adevăratei vieţuiri creştine.
Cartea dezvăluie secretul biruinţei şi descoperă, într-o manieră simplă, harul mântuitor şi puterea sustinătoare a Marelui Prieten al întregii omeniri.
Ellen G. White(1827-1915) a fost scriitoare americană foarte apreciată. autoare a 40 de cărţi şi a 5 000 de articole. Cărţile ei, traduse în zeci de limbi din toate colţurile lumii, tratează o varitate de subiecte, de la comentarii biblice şi spiritualitate creştină la educaţie , stil de viaţă, nutriţie, relaţii interumane şi, nu în ultimul rând, profeţie. A publicat între altele: Patriarhi şi profeţi; Profeţi şi regi; Viaţa lui Iisus; Faptele apostolilor; Tragedia veacurilor etc
Cu toții am auzit de Apocalipsa lui Ioan, dar cât știm despre Apocalipsa Vechiului Testament – cartea profetului Daniel? Tradiția creștină îl consideră un profet de referință, atrăgând interesul filosofilor creștini, printre care Hippolytus, Hieronymus sau chiar Tommaso d’Aquino, dar și al liderilor de mai târziu ai Reformei (Luther, Calvin etc.). Diverse secvenţe din cartea lui Daniel se regăsesc chiar şi în tradiţia islamică.
Trecând de domeniul tradiției religioase, au existat și filosofi ca Spinoza, psihologi ca Jung sau oameni de știință ca Newton care au manifestat un interes deosebit pentru cartea lui Daniel. Aceasta a constituit o sursă de inspirație și pentru poeți sau artiști, ca Darius Milhaud sau Louis Armstrong. Pictori ca Michelangelo, Rembrandt, Rubens sau Delacroix au creat capodopere care nu doar că descriu scenele extraordinare ale miracolelor, ci îndrăznesc chiar să dezvolte ciclurile profetice ale cărții. Cu adevărat, cartea lui Daniel nu aparține în exclusivitate tradiției religioase, ci și moștenirii seculare.
Scris de un savant creștin de origine evreiască, acest comentariu proiectează o lumină nouă asupra enigmelor cuprinse în cartea lui Daniel. Autorul re-creează lumea Babilonului, explică aluzii obscure și găsește tipare ascunse care ne ajută să limpezim sensul profețiilor. Activitatea lui de cercetare în domeniul surselor ebraice și cunoașterea limbilor originale fac din această carte o contribuție valoroasă.
Jacques B. Doukhan are un doctorat în limbă și literatură ebraică la Universitatea de la Strasbourg și un al doilea doctorat în exegeza Vechiului Testament la Universitatea Andrews, unde predă în calitate de profesor de exegeză a Vechiului Testament și de studii iudaice. Este editorul a două jurnale, Shabbat Shalom și L’Olivier, și autorul mai multor cărți, printre care se numără Drinking at the Sources (un eseu asupra dramei iudeo-creștine), The Genesis Creation Story: Its Literary Structure, Ecclesiastes: All Is Vanity, Hebrew for Theologians și Secrets of Revelation, publicată în limba română în aceeași serie cu volumul de față, sub titlul Enigmele Bibliei – Cartea profetică Apocalipsa.