Atentatele de la 11 septembrie 2001 au fost o împlinire a unei profeții? Ce puteți spune despre primirea de către biserică a soliei de la 1888? Dar despre acuzația conform căreia Conferința Generală ar fi Babilonul? Ce a spus Ellen White despre bijuterii, verighetă, teatru, dans, jocurile sportive? Scrierile ei sunt plagiate? Ulterior au intervenit și alții asupra textelor? De ce nu s-a publicat tot ce a scris ea? Ce se face cu banii din cărțile ei? Putem sărbători Crăciunul, Paștele sau sărbătorile din vechime? Este interzis să consumăm carne, brânză, ciocolată? Ce puteți spune despre chimioterapie, tratamente moderne sau controlul nașterilor?
William Fagal a fost pastor de district și profesor de colegiu, iar din anul 1984 a fost cooptat în echipa de cercetare a Fundației White. Timp de 19 ani a slujit ca director al filialei Fundației White de la Universitatea Andrews, iar ulterior, din 2003, ca director asociat al fundației la sediul central din Silver Spring.
În cartea de față, William Fagal a selectat din miile de întrebări despre Ellen White un număr de 101 întrebări, considerate cele mai provocatoare, des întâlnite și controversate. Citind cărțile ei, el demască o serie de mituri care s-au strecurat în biserică și descoperă adevărul despre această autoare inspirată.
Lucrarea misionară internă, metode eficiente de abordare a zonelor albe, publicațiile și lucrarea de răspândire a lor, lucrarea în orașe, implicarea laicilor în diferitele ramuri de activitate, lucrarea în domeniul sănătății, lucrarea pentru cei marginalizați, libertatea religioasă, nevoia de unitate, credincioșia în administrare sunt temele abordate în acest volum de Mărturii pentru Biserică. Dacă nu am ști că aceste solii au fost scrise în perioada 1904-1909, deci cu peste 100 de ani în urmă, am putea să credem că avem în față o listă cu priorități din planurile și proiectele Bisericii din România în aceste zile.
Câteva dintre mărturiile cuprinse în acest volum au fost date de Ellen White cu ocazia ultimei sale participări la o Sesiune a Conferinței Generale, în 1909, când era în vârstă de aproape 80 de ani. Lucrarea începută cu o mână de credincioși și organizată în 1863 sub conducerea unui comitet alcătuit din trei persoane crescuse în mod minunat – se ajunsese la 85 000 de membri, 1 200 de slujitori, iar Conferința Generală era organizată pe departamente, diviziuni și uniuni, împărțindu-se astfel povara răspunderii între cei aflați în câmpurile din diferite părți ale lumii. În toate acestea, se vedea clar cum Dumnezeu a condus Biserica și lucrarea Sa pas cu pas, prin sfaturile, îndemnurile, mustrările, încurajările și descoperirile date la timpul potrivit prin mesagerul ales de El.
„Cuvântul proorociei, făcut și mai tare” tocmai prin aceste împliniri aducătoare de roade care se văd, este pus acum în mâna celor care doresc să ia aminte la el.
Discuţiile având ca subiect natura Domnului Hristos au dat multe bătăi de cap teologilor. Dificultatea a stat în faptul că se generau multe alte întrebări foarte importante: Ce este acela păcat? Există un păcat strămoşesc? Cum arată un sfânt? Care este legătura dintre sfinţenie şi desăvârşire? Va fi o ultimă generaţie desăvârşită?
Conştient că Ellen White a spus: „Aveţi grijă, multă grijă, cum insistaţi asupra naturii umane a lui Hristos”, autorul Roy Adams, profesor de teologie şi publicist adventist, răspunde raţional, cu Biblia şi Spiritul Profetic, la întrebările de mai sus. Sunt prezentate perspectivele principale aduse în discuţie în cadrul acestui dialog, analizând ce s-a întâmplat în 1888 sau în 1957, la publicarea cărţii Questions on Doctrine.
Când păcatul nu e văzut doar ca o răutate manifestată extern prin răzvrătire şi viclenie, ci şi ca o incapacitate conştientizată intim prin ratarea ţintei în mod repetat sau prin deformarea morală, atunci tocmai natura Domnului Hristos – a Celui făcut una cu noi, dar fără păcat – e soluţia la criza noastră ca indivizi şi ca biserică!
Când situaţiile vieţii ne aruncă într-o parte și-n alta, ne șifonează, ne murdăresc sau ne rup pe ici, pe colo, suntem tentaţi să credem că în noi nu mai este valoare.
Adevărul este că orice s-ar întâmpla cu noi pe parcursul vieţii, valoarea noastră în ochii lui Dumnezeu nu se pierde. Poţi fi murdar sau curat, cârpit sau impecabil, valoarea ta în faţa lui Dumnezeu este la fel de mare.
David s-a ținut de cuvânt, și-a onorat promisiunea făcută lui Ionatan de a avea grijă de urmașii lui. Acest aspect nu este la voia întâmplării menționat în Scriptură, ci este o garanție cu privire la împlinirea promisiunii făcute de Isus, Fiul lui David, de a reveni și a ne lua la ceruri.
Dorinţa lui Dumnezeu este ca noi să înţelegem bine ceea ce EL ne transmite. Pentru noi, scrierile semnate de Ellen White sunt solii profetice, inspirate de Duhul Sfânt, motivate de iubirea Tatălui nostru ceresc faţă de orice fiinţă omenească. Ca şi în Biblie, Domnul Isus Hristos este Eroul principal, Personajul central şi Întruchiparea idealului lui Dumnezeu pentru omenire.
Ca biserică a Rămăşiţei, avem o misiune unică, un mandat divin, realizabil doar prin Duhul Domnului. Rândurile aşternute de peniţa lui Ellen White revarsă lumină asupra detaliilor drumului credinţei, ajutându-ne să obţinem o imagine de ansamblu corectă a vieţii şi a misiunii poporului lui Dumnezeu din timpul sfârşitului. Cu încredere în lucrarea conştiincioasă şi competentă a traducătorului, să implorăm puterea dătătoare de viaţă a Duhului Sfânt, pentru ca, la rândul nostru, să traducem în practică, în aceeaşi manieră fidelă, sfatul divin al Celui care va veni şi nu va zăbovi.
Pastor Teodor Huţanu