Prin această compilaţie de cărţi  ale lui Ellen G. White, se pun la dispoziţie idei pentru pastori, profesori, muzicieni şi pentru toţi cei preocupaţi de modul în care să-şi folosească vocea.

Sfaturile publicate aici , inspirate de Dumnezeu, pot fi o sursă de binecuvântare şi de implicare în biserică  pentru toţi cei care caută să-şi îmbunătăţească talantul vocii lor spre slava lui Dumneyeu şi în folosul celor din jur.

Bine ați venit în Lumea Bibliei! Veți descoperi mai mult decât o carte sau niște suluri vechi. Veți putea vedea locuri și oameni, obiceiuri și tradiții, obiecte uzuale și obiecte de cult. Vom intra pe cât posibil, în lumea reală a celor care au trăit în timpul când Biblia a fost scrisă și predicată acasă la ea. Și fiindcă lumea aceasta e vastă, ne vom opri la ceea ce socotesc că este inima Bibliei, Evanghelia. Prin imagini, schițe și mici documentare, prin povestiri imaginare și documente arheologice, încercăm să înțelegem Evaghelia cât se poate de clar și de corect. Traian Aldea

Pastorul Traian Aldea deține un doctorat în istorie, obținut la Facul­tatea de Istorie din cadrul Universității din București și are o bogată experiență de arheolog. Cartea Comoara Evangheliei aparține colecției „Lumea Bibliei”. Din colecție, a fost tipărită Lumina Torei și sunt în curs de editare: Lumina profeției I – cartea lui Daniel și Lumina profeției II – cartea Apocalipsei. Cu ajutorul Domnului, vor urma: Glasul profeților și Cântecul psalmilor.

Predica de pe Munte reprezintă binecuvântarea Cerului pentru lume - un glas venit de la tronul lui Dumnezeu. Ea a fost dată spre a fi pentru omenire legea datoriei și lumina Cerului, speranță și mângâiere în descurajare, bucurie și alinare pe cărările vieții și în mijlocul tuturor dificultăților. În Predica de pe Munte, Prințul predicatorilor, Maestrul Învățător, rostește cuvintele care I-au fost încredințate de Tatăl. Cuvintele rostite de Domnul Hristos pe Muntele Fericirilor își vor păstra puterea de influență de-a lungul tuturor timpurilor. Fiecare frază este un giuvaer din tezaurul adevărului.

Marturii pentru biserica, volumul 5, autor E. G. White

Viața e grea, apoi mori. Acesta este adevărul.
Indiferent cât de frumos mascăm moartea cu coșciuge îmbrăcate în mătase și cu buchete de flori impresionante, nu putem opri inevitabilul – și tu, și eu vom muri. Este bine și de dorit ca aceia care te plâng să împărtășească povești emoționante și cântece triste, dar ei se vor duce acasă, iar tu vei rămâne în sicriu.
M-am exprimat destul de direct?

În mitologia greacă, râul Styx separa lumea celor vii de Hades, tărâmul celor morți. Când moartea venea după tine, un luntraș te ducea dincolo de râu, în lumea cealaltă.
Atunci când vorbim despre moarte, sunt suficiente poveștile și miturile civilizațiilor antice? Sau vrei să știi cu adevărat ce se va întâmpla când vei fi coborât singur în mormânt?
„În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea”, ne avertizează Biblia, „până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce” (Geneza 3:19). Viața este grea, apoi mori. Acesta este adevărul.
Dar există speranță. Vrei să afli mai multe?

Ne plac experienţele de viaţă şi de credinţă ale marilor oameni. Iar când aceştia sunt din propria noastră biserică şi sunt chiar pionierii ei, istoria vieţii lor capătă semnificaţii colosale. Ne privesc din portretele lor feţe sobre în hainele clasice ale vremii şi oameni trecuţi prin viaţă şi prin încercări grele. Niciunul nu a fost desăvârşit, dar fiecare, la rândul lui, ne oferă o fărâmă din experienţa sa de viaţă, de căutare a lui Dumnezeu şi mai ales de vestire a revenirii Fiului Său. Vom zâmbi şi vom plânge alături de ei, ne vom înţelege mai clar istoria, chemarea profetică şi misiunea care ne stă în faţă. De la o tinereţe de aşteptare a unei reveniri iminente până la anii firelor de păr alb, în care faptele lor îi urmează, experienţele uimitoare ale pionierilor adventişti vorbesc deopotrivă minţii şi inimii noastre. Experienţele pionierilor arată calea pentru experienţele unei noi generaţii de aşteptători.

În ultima jumătate a secolului al XIX-lea, în unele biserici protestante, femeilor li s-au încredinţat roluri de conducere.
Acest lucru a fost valabil şi cu privire la Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea:
- Trei dintre primii unsprezece trezorieri ai Conferinţei Generale (1871-1883) au fost femei.
- Dintre cei nouăsprezece editori ai publicaţiei Youth's Instructor, care au slujit în perioada 1852-1899, unsprezece au fost femei.
- L. Flora Plummer a condus Departamentul Şcoala de Sabat al Conferinţei Generale timp de douăzeci şi trei de ani.
- Între anii 1878 și 1910, Biserica Adventistă a acordat autorizaţie de a predica pentru treizeci şi una de femei.

Ellen White a evidenţiat adesea faptul că „Domnul are o lucrare pentru femei, aşa cum are pentru bărbaţi. Ele pot să ajungă aproape de inima unor oameni la care bărbaţii nu pot ajunge.” (Review and Herald, 26 august 1902)

În volumul Fiice ale lui Dumnezeu, au fost adunate părţi semnificative din sfaturile adresate de Ellen White femeilor din lucrarea lui Dumnezeu, dar şi cuvinte de încurajare, apreciere şi mângâiere din scrisori adresate unor prietene sau rude care treceau prin situaţii deosebite – boală, pierderea soţului sau a unui copil – sau urmau să ia hotărâri decisive pentru viaţă. Este abordat şi subiectul restabilirii şi susţinerii respectului de sine, ajutându-le pe femei să ştie că sunt importante şi valoroase în ochii lui Dumnezeu.

Istoria adventiștilor de ziua a șaptea - așa a fost cunoscută cartea Spune Lumii. Lucrarea de față a servit decenii la rând ca sursă de ilustrații și experiențe, informații istorice și inspirație pentru credincioșii adventiști, fiind readusă acum publicului într-o formă revizuită și actualizată.

De ce aceste narațiuni povestite acum două mii de ani continuă să ne suscite interesul și astăzi? Ce au în comun interesele și problemele noastre cu cele ale destinatarilor lor inițiali?

În ciuda acestei enorme distanțe în timp și spațiu, lumea în care Învățătorul Și-a povestit parabolele rămâne, în fond, foarte asemănătoare cu a noastră. În lumea noastră, ca și în Palestina primului secol, continuăm să facem pâine cu drojdie, să gătim cu sare, să condimentăm cu muștar și să pescuim cu năvoade. Continuăm să bem și să mâncăm (unii prea mult, alții prea puțin), să cumpărăm și să vindem, să ne căsătorim… Și la fel ca atunci, și astăzi este mai ușor să pierdem o monedă, un animal domestic sau un fiu decât să-i recuperăm. Soarele continuă să strălucească și peste cei buni, și peste cei răi, iar ploaia continuă să cadă (sau să nu cadă) și peste cei drepți, și peste cei nedrepți. Neghina crește încă în lanul de grâu și o mare parte din recoltă se pierde la fiecare seceriș pe sol stâncos, printre spini și pe drumuri…

În țările noastre, încă există soldați, colectori de impozite, preoți și comercianți, bogați nechibzuiți și cerșetori amărâți, regi care călătoresc și invitați egoiști, farisei pioși și angajați inutili, judecători nedrepți și văduve impertinente, administratori lipsiți de scrupule și datornici rău-platnici, patroni arbitrari și șomeri care nu sunt recrutați nici la prima oră, nici la a doua, nici la unsprezecea.

În jurul nostru, încă mai sunt prieteni agasanți, manageri profitori, căutători de perle, băieți ai tatei capricioși, hoți care operează noaptea și jefuitori care acționează în plină zi.

Și astăzi mai sunt, dar la un nivel mai înalt, accidente cu victime, mulți martori indiferenți și foarte puțini samariteni. Și astăzi oameni de afaceri milionari mor de infarct înainte să apuce să-și inaugureze noile companii, iar tineri nebuni risipesc moștenirea familiei și sfârșesc într-o cocină tragică, provocându-le o suferință adâncă părinților lor disperați și o ranchiună iremediabilă fraților lor mai mari.

Astăzi, ca și atunci, pentru a-i hrăni pe cei înfometați, ar trebui să înmulțim pâinile și peștii sau să transformăm pietrele în pâini. Sau, ceea ce ar fi un miracol și mai mare: să ajungem să împărțim și cu alții ceea ce avem…

Lumea noastră, mai mult decât cea din primul secol, este plină de nedreptate, violență, indiferență și durere. Este plină de războaie și de vești de războaie; o națiune se ridică împotriva altei națiuni și o împărăție contra altei împărății, cei mari împotriva celor mici și cei mici împotriva celor mari. Lumea noastră, sătulă de știri rele și de previziuni sumbre, are nevoie mai mult ca niciodată de cuvinte de speranță. Lumea noastră, plină de discursuri goale, are nevoie mai mult ca niciodată de mesajele lui Isus.

Parabolele Sale sunt astăzi tot atât de pertinente, sau impertinente, ca atunci când au fost rostite pentru prima dată.

Învățătorul n-a avut timp să scrie o carte. Sau poate S-a decis să n-o facă. Singurele Sale scrieri cunoscute au fost cele trasate pe nisip. Dar El a trăit cu intensitate, iar viața Sa este mai importantă decât toată literatura pe care ar fi putut să ne-o lase. 

Discipolii Săi ne-au lăsat patru scurte compilații ale amintirilor lor: întâlniri personale, diverse povestiri uimitoare, câteva cuvântări și aceste parabole. Totuși, cu acestea, Învățătorul a devenit mai mult decât un autor – a devenit o autoritate.

Roberto Badenas (n. 1943) este licențiat în filologie modernă și teologie, are un master în filologie clasică și este doctor în teologie. A predat și predă în continuare teologie și materii conexe la Seminarul Adventist din Sagunto, Spania, la Seminarul Adventist din Collonges-sous-Salève, Franța, și la Seminarul Adventist din cadrul Universității Andrews, Michigan, Statele Unite. De-a lungul timpului a mai ocupat poziția de decan al Departamentului de teologie din cadrul seminarului din Franța și pe aceea de președinte al Comitetului de Cercetări Biblice din cadrul Diviziunii Euro-Africa a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. A publicat numeroase cărți, dintre care una a fost tradusă și în română și publicată la Editura Viață și Sănătate: Întâlniri (2015).

Cea mai proeminentă caracteristică a adventismului este convingerea că adevărul nu este static, ci progresiv. Adventiştii continuă să caute, să cerceteze, să asculte, să revizuiască, să studieze şi să se roage, având convingerea că Dumnezeu poate să-i lumineze şi să le lărgească înţelegerea pe care şi-au format-o despre istoria mântuirii.

Cartea creionează traseul adventismului pornind de la criza Marii Dezamăgiri (1844) şi întrebarea: „Ce este adventist în adventism?”, continuând cu criza predicării Evangheliei (Minneapolis, 1888) şi întrebarea: „Ce este creştin în adventism?” şi încheind cu criza generată de controversa modernist-fundamentalistă (1920), care s-a concentrat în jurul întrebării: „Ce este fundamentalist în adventism?”. Cele trei întrebări au fost reînviate de-a lungul ultimelor decenii ale secolului al XX-lea, iar răspunsurile au asigurat direcţiile majore de dezvoltare ale teologiei adventiste de după anii '50.

În căutarea identităţii reprezintă prima încercare de a realiza un studiu cuprinzător asupra dezvoltării teologiei adventiste. Teza este aceea că identitatea specifică adventismului de ziua a şaptea nu este dată nici de acele doctrine care fac notă distinctivă, nici de acele convingeri împărtăşite cu alţi creştini, ci constă mai degrabă într-o combinare a ambelor seturi de înţelegeri, analizate în contextul marii lupte.

Roberto Badenas (n. 1943) este licențiat în filologie modernă și teologie, are un master în filologie clasică și este doctor în teologie. A predat și predă în continuare teologie și materii conexe la Seminarul Adventist din Sagunto, Spania, la Seminarul Adventist din Collonges-sous-Salève, Franța, și la Seminarul Adventist din cadrul Universității Andrews, Michigan, Statele Unite. De-a lungul timpului a mai ocupat poziția de decan al Departamentului de teologie din cadrul seminarului din Franța și pe aceea de președinte al Comitetului de Cercetări Biblice din cadrul Diviziunii Euro-Africa a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. A publicat numeroase cărți, dintre care una a fost tradusă și în română și publicată la Editura Viață și Sănătate: Povestitorul de parabole (2017).

Ținta cărții Tatăl meu cel adevărat este descoperirea pe deplin a caracterului lui Dumnezeu, astfel încât revelația aceasta să ne aducă tuturor, și nouă, și Lui, cel mai autentic sentiment de bucurie. Dorinţa lui Dumnezeu nu este atât de mult aceea de a intra El în sufletul omului , ci ca eu, omul, să văd cât de adânc mă ţine El , pe mine, în inima Lui.

Citind această carte, pășești într-o nouă lume. O lume în care iubirea este fără margini, în care harul ne uimește, în care dragostea adevărată poate fi o realitate. Constați cu fascinație că ești iubit de cea mai măreață Ființă care există în univers.

În această carte, autorul împărtăşeşte lucrurile care îi frâng inima şi ne lasă să vedem pasiunea profundă care arde în interiorul lui - aceea de a ajunge la cei de care lui Dumnezeu Îi este cel mai mult dor.

Folosindu-i ca puncte de referinţă, pe fiul risipitor şi pe fratele lui mai mare, Hernandez îşi împarte mesajul în 3 părţi 

1. Problema - o privire sinceră asupra a ceea ce ne provoacă durere.

2. Planul - patru soluţii practice. 

3. Predicarea - o abordare demonstrată pentru o experienţă evanghelistică mai deliberată.

Există greşeli în Biblie? De ce au fost scrise patru Evanghelii? Cu cine s-a căsătorit Cain? Cum au reuşit două milioane de evrei să traverseze Marea Roşie într-o singură noapte? E mai bine să alegi celibatul în locul căsătoriei? Sunt întrebări fireşti, născute din dificultatea anumitor versete şi pasaje ale Bibliei.

Acest volum reuneşte efortul câtorva zeci de teologi adventişti de elită, care răspund la peste 100 de întrebări cu care fiecare dintre noi s-a întâlnit măcar o dată în viaţă. Fără a face apel la autoritatea tratatelor teologice, autorii articolelor din această carte au preferat să lase Biblia să se interpreteze singură.

Răspunsurile oferite – lăsând drumul deschis spre profunzimi noi – dovedesc că Biblia nu este o carte enigmatică, destinată unui grup de iniţiaţi. Chiar şi cele mai dificile pasaje, printr-o armonizare a logicii şi a bunului-simţ cu îndrumarea oferită de Duhul Sfânt, devin dintr-odată mai luminoase şi mai uşor de înţeles. Biblia se dovedeşte, în întregime, mesajul de dragoste al lui Dumnezeu pentru orice fiinţă creată, un manual pentru desăvârşirea caracterului.