La umbra Celui Atoputernic de Elena Bujor este una dintre cele mai captivante şi palpitante autobiografii. Povestea autoarei începe pe meleagurile din sudul României comuniste, continuă prin câteva centre urbane din ţara natală, apoi se regăseşte în verva şi agitaţia vieţii cotidiene din vestul Statelor Unite.
Dragostea pentru Dumnezeul ei pe care Îl adoră, exprimată printr-o viaţă consacratărugăciunii, scaldă în lumină fiecare pagină a acestei cărţi.
Elena Iorga-Bujor s-a născut şi a crescut în România, într-o familie de adventişti. După absolvirea Şcolii tehnice sanitare a lucrat ca tehnician dentar până când a emigrat în Statele Unite. Aici Elena a obţinut licenţa de asistentă de stomatologie, lucrând cu pasiune în acest domeniu, pe lângă munca în propriul laborator, ca tehnician dentar. După pensionare, Elena şi soţul său, Emil, s-au stabilit în Grants Pass, Oregon, unde doresc să se dedice lucrării de slujire.
În paginile acestei cărți ce radiază curaj, încredere și speranță, o adolescentă supraviețuitoare a cancerului își povestește trăirile, frământările, durerile fizice și sufletești. În dialogul ei imaginar cu cititorul reușește să transmită lecțiile de supremă credință în Dumnezeu învățate de-a lungul lunilor ei de încercare, de perseverență și de triumf.
„Fă din Isus cel mai bun prieten al tău şi spune-I tot ce te frământă, spune-I despre povara grea care apasă pe umerii tăi! Nu o mai duce singur! Deschide-ţi sufletul şi lasă-L să îţi transforme inima, lasă-L să te modeleze! Fii lut ales şi va face lucruri măreţe pentru tine!”
„Viața alături de Monica” repezintă o premieră în România, este o carte scrisă de mama unui copil diagnosticat cu o Tulburare de spectru autist, acum devenit adult, la redactarea căreia a contribuit copilul însuși.
Paginile cărții „Viața alături de Monica” ne prezintă drumul-luptă al mamei Monicăi, doamna Beatrice Iordache alături de restul membrilor familiei pentru ameliorarea trăsăturilor caracteristice Tulburării de spectru autist și dezvoltarea abilităților Monicăi, pe toate ariile de funcționare: relaționare socială, cognitiv, limbaj, comportament, autoservire.
Părinții reprezintă elementul cheie în ecuația evoluției unui copil cu Tulburarea de spectru autist. Părinții au nevoie de informații și explicații oferite de profesioniștii în sănătate mintală, dar au în egală măsură nevoie de experiența unui părinte care, în primul rând, a purtat această luptă.
Cartea de față reprezintă un exemplu minunat prin care atât mama cât și copilul ei diagnosticat cu Tulburarea de spectru autist, devenit adult, își dăruiesc povestea, cunoștințele, viața altor părinți și copii aflați în suferință pe drumul luptei cu o tulburare pervazivă de dezvoltare.
Cartea Evadare din gaura neagră este o poveste impresionantă de viață o mărturie despre puterea lui Dumnezeu de a scăpa și de a transforma viețile celor ce Îl caută cu sinceritate.
Cartea prezintă drumul lui Ivor Myers din copilărie până la momentul când devine membru al unei trupe hip-hop care ajunge să semneze un contract cu o prestigioasă casa de discuri și de aici până la momentul când el a devenit pastor în Biserica Adventista de Ziua a Șaptea. Pas cu pas Dumnezeu a adus în viața lui și a fratelui său, oameni care le-au schimbat traiectoria vieții și care i-au ajutat să Îl cunoască tot mai profund și să se lase schimbați de El.
„După 1989 venise vremea marilor treziri spirituale. De la copil la bătrân, bisericile au început să fie căutate. În comuna Pui, unde eram învățător, convertirea mea a produs un mic cutremur. Oamenii au început să-L caute pe Dumnezeu. În biserica baptistă din Pui aveam un credincios, pe fratele Tănase Daminescu, un om blând, altruist și iubitor de oameni. Prin exemplul lui și prin tinerii din familiile noastre, biserica a început să fie căutată de tinerii din sat, printre care un tânăr adolescent, înalt, cu o față luminoasă și zâmbitoare, provenit dintr-o familie de credincioși ortodocși, ca toți ceilalți, pe nume Liviu Ciot. Acesta era un căutător de Dumnezeu, dar cu «legături» care nu erau încă «rupte».
Cum tinerii sunt atrași de tineri, Liviu a început să viziteze și biserica adventistă din localitate, care nu de mult se inaugurase. Colaborarea celor două biserici, baptistă și adventistă, a fost una bazată pe înțelegere și dragoste frățească. Momentul despărțirii definitive de «lucrurile lumești» s-a produs prin decizia luată de Liviu de a-L urma pe Domnul prin intrarea în apa botezului, precedat de miracolul nașterii din Dumnezeu. A fost un motiv de mare bucurie pentru biserica lui Hristos.
Ca de fiecare dată, în spatele fiecărei întoarceri la Domnul, stă o poveste de viață, care, fiind detaliată, nu face altceva decât să prezinte harul și puterea de transformare a lui Dumnezeu în viața fiecăruia dintre păcătoși. Fratele pastor Liviu Ciot ar putea spune împreună cu apostolul Pavel în Romani 1:16 – «Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede.»” (Iosif Mariș)