Pret intreg
29,25 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
Pret intreg
38,00 Lei
„După 1989 venise vremea marilor treziri spirituale. De la copil la bătrân, bisericile au început să fie căutate. În comuna Pui, unde eram învățător, convertirea mea a produs un mic cutremur. Oamenii au început să-L caute pe Dumnezeu. În biserica baptistă din Pui aveam un credincios, pe fratele Tănase Daminescu, un om blând, altruist și iubitor de oameni. Prin exemplul lui și prin tinerii din familiile noastre, biserica a început să fie căutată de tinerii din sat, printre care un tânăr adolescent, înalt, cu o față luminoasă și zâmbitoare, provenit dintr-o familie de credincioși ortodocși, ca toți ceilalți, pe nume Liviu Ciot. Acesta era un căutător de Dumnezeu, dar cu «legături» care nu erau încă «rupte».
Cum tinerii sunt atrași de tineri, Liviu a început să viziteze și biserica adventistă din localitate, care nu de mult se inaugurase. Colaborarea celor două biserici, baptistă și adventistă, a fost una bazată pe înțelegere și dragoste frățească. Momentul despărțirii definitive de «lucrurile lumești» s-a produs prin decizia luată de Liviu de a-L urma pe Domnul prin intrarea în apa botezului, precedat de miracolul nașterii din Dumnezeu. A fost un motiv de mare bucurie pentru biserica lui Hristos.
Ca de fiecare dată, în spatele fiecărei întoarceri la Domnul, stă o poveste de viață, care, fiind detaliată, nu face altceva decât să prezinte harul și puterea de transformare a lui Dumnezeu în viața fiecăruia dintre păcătoși. Fratele pastor Liviu Ciot ar putea spune împreună cu apostolul Pavel în Romani 1:16 – «Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede.»” (Iosif Mariș)
Din vremuri străvechi, gânditori precum Democrit și Lucrețius, urmați fiind de Jean-Paul Sartre și Friedrich Nietzsche sau, ajungând în secolul XXI, Christopher Eric Hitchens și Sam Harris, au atacat ideea existenței unei ființe supreme.
Aderența acestor idei asupra minții omului modern este semnificativă - un sondaj realizat de Pew Forum on Religion and Public Life, realizat în 2010, arată că 1,1 miliarde de oameni se încadrează la categoria neafiliați religios, adică, fie nu se identifică cu viziunea niciunei religii existente, fie sunt atei sau agnostici.
Unul dintre aceștia a fost și Bogdan Ciubotariu, autorul acestei cărți. Născut într-o familie de religie ortodoxă, ajunge în adolescență la concluzia că existența Divinității nu este o premisă pe care își poate clădi viața. Prin cartea de față, prezentată sub forma unei corespondențe intime între om și Dumnezeu, autorul ne permite să urmărim procesele cognitive, logica și trăirile unui tânăr ateu care redescoperă Divinitatea.
GELU POENARIU
Citind această carte mi-am amintit de o vreme când și în mintea mea trăiau în pace două concepte care în realitate nu se puteau împăca decât dacă-și diluau identitatea. Că omul a evoluat din maimuță sau că el a fost creat de Dumnezeu sunt două perspective ce nu pot trăi în pace în mintea cuiva.
Și totuși, ele pot coexista în mintea tânărului superficial care nu-și ia timp să se gândească la ce crede.
DANIEL PARASCHIVESCU
O colecţie de versuri ale clasicilor poeziei creştine românești. Scopul acestei culegeri de poezii este să aducă mai aproape de sufletele oamenilor pe cei care au adus o contribuție la acest tezaur al poeziei creştine românești. Astfel, prezentul volum are în componența lui cinci poeți creştini:
Poezia pastorului Teofil Petre este poezia unui Eclesiast modern, la vârsta ultimei înțelepciuni, care privește melancolic viața, cu verdictul solomonic al zădărniciei, dar și cu viziunea tonică a credinței creștine în înviere.
Sub obsesia trecerii timpului și a împlinirilor sau neîmplinirilor, poetul scrie, cântă, bocește, descântă, dar mai ales se roagă și gândește cu glas tare: aici o mirare, aici o întrebare. Nu doar atmosfera filosofică, sapiențială a acestor versuri are suflu poetic, ci și construcția lor, care variază între versul liber și versul clasic, muzical.
Florin Lăiu
Versurile Ioanei Dumitrescu ne poartă când sus, pe culmi, când jos, în adânc, într-o continuă pendulare verticală între cer și pământ, între „Valea Morții” și „Porțile Vieții”, între nicăieri și undeva. Poezia ei câștigă inima cititorului prin autenticitatea trăirilor zugrăvite.
Răsad de suflet pulsează, într-un anumit sens, de energii autobiografice și tocmai de aici își trage seva și forța, convingându-ne că, deși lovit de furtuni și de neîmpliniri, sufletul o poate lua de la capăt ca răsad ocrotit de mâna Marelui Grădinar.