El învăța pe oameni în sinagogile lor și era slăvit de toți.
Luca 4:15
În discuția cu Nicodim, Isus a descris planul de mântuire și misiunea Lui în lume. În nicio altă cuvântare ulterioară n-a descris atât de amplu, pas cu pas, lucrarea ce trebuie să se facă în inima oamenilor care vor moșteni Împărăția cerurilor. Chiar la începutul lucrării Lui, Hristos i-a dezvăluit adevărul unuia dintre membrii sinedriului – minții care era cea mai receptivă, un învățător oficial al poporului. Dar conducătorii lui Israel n-au primit lumina. Nicodim a ascuns adevărul în inima sa și timp de trei ani n-a părut să dea roade.
Dar Isus cunoștea pământul în care aruncase sămânța. Cuvintele spuse unui singur ascultător în timpul nopții, pe dealul pustiu, nu s-au pierdut. Câtva timp, Nicodim nu L-a recunoscut public pe Hristos, dar a fost preocupat de viața Lui și I-a cercetat învățăturile. În sfatul sinedriului s-a opus în mod repetat la intrigile preoților de a-L distruge. Când, în cele din urmă, Isus a fost înălțat pe cruce, Nicodim și-a adus aminte de cele învățate pe Muntele Măslinilor: „După cum a înălțat Moise șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” Lumina adusă de întrevederea aceea secretă a luminat crucea de pe Golgota, și Nicodim L-a recunoscut în Isus pe Mântuitorul lumii.
După înălțarea Domnului, în timp ce ucenicii erau împrăștiați din cauza persecuțiilor, Nicodim a ieșit plin de curaj în față. El și-a folosit averea pentru susținerea bisericii care tocmai se născuse și care iudeii așteptau să fie desființată la moartea lui Isus. În timp de pericol, omul acesta, pe vremuri atât de fricos și îndoielnic, a fost tare ca stânca, întărindu-le ucenicilor credința și ajutându-i cu mijloace materiale pentru a duce Evanghelia mai departe. A fost batjocorit și persecutat de aceia care îl onoraseră pe vremuri. A ajuns sărac în ce privește bunurile pământești, dar nu s-a clătinat în ce privește credința aceea care debutase în noaptea în care stătuse de vorbă cu Isus.
Nicodim i-a povestit lui Ioan respectiva întâlnire și, prin pana lui, a fost consemnată pentru învățătura a milioane de oameni. Adevărurile spuse atunci au astăzi aceeași valoare ca în noaptea aceea solemnă pe dealul umbrit, când conducătorul evreu a venit să învețe calea vieții de la Învățătorul umil din Galileea. (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 176, 177)
Aș putea conduce pe cineva pas cu pas de-a lungul planului de mântuire?